Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Motorul cu compulsiune (o modernitate depăşită)

        Bogdan Ghiu

Realitatea TV şi-a găsit Cauza: abolirea taxei auto. Organizează o caravană, a lansat o petiţie, strīnge semnături la nivel naţional, a fost scos din nou de la cutie, asemenea lui Nosferatu, şi Andrei Gheorghe. Măcar programe speciale să facă dacă cele ordinare nu-i prea mai reuşesc...


Este clar că aici este vorba de interese private deghizate īn interes public.


Dar cīt de civică este o cauză precum necesitatea de a aboli taxa auto? Deloc.


Iniţiativa Realităţii TV este, prin urmare, o parodie periculoasă de revoltă civică.


Printre drepturile omului există şi cel referitor la libertatea de mişcare. Dar cīnd libertatea de mişcare a unora īmpiedică libertatea de mişcare a altora, a celorlalţi, dreptul cu pricina se cheamă că a devenit abuziv.


A avea maşină, a-ţi cumpăra automobil personal a ajuns să fie considerat un apanaj natural, a devenit un automatism nejustificat.


Dar maşina nu este totuna cu locuinţa, de pildă, sau cu dreptul la educaţie. A avea automobil personal nu reprezintă un drept obligatoriu, ci a devenit o simplă inerţie mimetică. Şi contraproductivă.


Din facilitate, din surplus de libertate, din produs derivat şi din instrument al modernităţii, faptul tot mai comun de a avea automobil personal a ajuns să se īntoarcă īmpotriva libertăţii de mişcare şi īmpotriva modernităţii īnseşi. A mai vrea să ai, azi, propria maşină este un gest deja anacronic şi retrograd: anti-modern.


Adevărata luptă civică pe care ar trebui s-o purtăm, īn sensul unei adevărate modernităţi, al unei modernizări actuale, nu depăşite, ar fi lupta pentru transporturile publice şi pentru un spaţiu public divers şi protejat.


Doar pentru aşa ceva se poate organiza justificat, civic justificat, īn momentul de faţă, o campanie naţională, o listă de semnături.


Cutez să afirm că a susţine abolirea taxei auto, pentru ca viaţa să devină cu adevărat imposibilă, nu echivalează, desigur, dar se īnscrie pe aceeaşi linie, prea dreaptă, cu a cere abolirea pedepsei cu moartea. Utilizarea automobilului personal produce, īn Romānia, efecte anti-democratice.


Nu acesta e viitorul! Şi, pentru că īn astfel de chestiuni prin definiţie nu poate să existe arbitraj, propun, pentru a da şi eu o mīnă de ajutor la derizoriul galopant al sferei publice maimuţărite de către media, să PARIEM.


Haideţi să punem pariu că americanizarea aceasta automobilistică deşănţată, iraţională, este anti-modernă, şi că viitorul imediat o va condamna, va rīde de ea şi de noi. Este profund non-pragmatic să ai, azi, maşină. Noi nu avem nici distanţele, nici mobilitatea, dar nici drumurile publice din America.


Taxa auto ar trebui să devină scandalos de prohibitivă, iar banii colectaţi astfel să fie investiţi īn dezvoltarea imediată a transportului public şi pentru protejarea spaţiului urban, pentru creşterea calităţii vieţii īn mediul urban (unicul, universal dominant).


Lupte de interese şi atīt: prin taxa auto, guvernul Romāniei face (probabil) jocul unor macrointerese europene. Mobilizīndu-se pentru abolirea acestei taxe, media (Realitatea TV) face (pro­ba­bil), la rīndul ei, jocul unor macrointerese naţionale sau al altor macrointerese la fel de europene, mondiale chiar, dar neinstituţionalizate politic.


Dar adevăratul interes comun, public, nu este aici. Conflictul de macrointerese Guvern/Realitatea nu reprezintă, ci se īntoarce īmpotriva adevăratelor interese comune, publice.


Am ajuns īn situaţia cīnd un drept derivat se īntoarce īmpotriva unor drepturi fundamentale, inclusiv īmpotriva dreptului fundamental din care derivă el īnsuşi.


Realitatea TV şi mass-media īn general, dacă pretind să lumineze poporul, dacă se consideră campioanele apărării interesului public şi ale modernizării Romāniei, despre aceste lucruri ar trebui să discute.


A susţine o modernitate anacronică, depăşită, īnseamnă a a fi anti-modern. Adevărata modernitate actuală se află īn cu totul parte, pe cu totul altă direcţie, iar faptul că pe micile noastre ecrane ea īncă nici nu mijeşte adaugă o nouă piatră de moară la dosarul de plumb al responsabilităţii mediatice.

Punem pariu că aşa stau lucrurile?
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul