Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Marius Ştefan Aldea

Are o bună priză deopotrivă la cotidianul citadin, cât şi la cel de sorginte arhaic-rurală. Păstrând proporţiile, l-aş apropia, pe această linie, de Marin Sorescu  cu al său ,,La lilieci’’. În acest tip de poeme, el lasă senzaţia unei ferme stăpâniri şi manevrări a instrumentelor de seducţie poetică, construind, cu ingeniozitate şi vervă, mici scenarii epice, uneori cu substrat oniric, pigmentate cu dialoguri sugestive şi cu o bogată paletă lexicală, aplicată inspirat toposului amintit. Raportându-l, sub aspectul tratării unei astfel de tematici, la poezia tânără a ultimilor ani, este evident că Marius Ştefan Aldea face o figură aparte, chiar singulară. Ceea ce ar putea să însemne, pentru el, o şansă de exploatat în continuare. (Eugen Bunaru)


Copilul care îmi seamănă


Nu te poţi supăra pe ea când te trezeşte din cel mai lung
somn. se ridică pe vârfuri îşi lipeşte pieptul de geamul
ferestrei tale şi bate cu degetul în gol  fii băiat ascultător/bun
şi scrie despre mine. am să-ţi fac un copil care-ţi va semăna.
o aud ca prin vis o văd cum zâmbeşte cu părul ud
în dreptul pântecului ţine cu amândouă mâinile un pepene galben
cu un cuţit înfipt în el numai aşa voi şti că vă/ne leagă ceva.
face o gălăgie mai mare decât ploaia dar nu te poţi supăra pe ea


are un farmec aparte îşi dă buzele cu ruj din 5 în 5 minute şi sărută
fereastra
pentru ea ploaia e o oglindă făcută ţăndări. toate astea îi oferă o ciudată plăcere
nu mai sta trântit în pat pune mâna pe chibrituri şi aprinde perdeaua
locul meu e între ploaie şi foc
sunt o biată femeie care te iubeşte scrie despre mine ca şi cum ai scrie
despre mama ta am să-ţi fac un copil leit ta-su.
în timpul ăsta mângâie pepenele şi înfige cuţitul mai adânc
nebuna dracu’ o să te omoare ploaia gândesc


mă apropii de fereastră şi privesc pe geam cum priveşti într-o baltă
mă ademeneşte cu pepene aş deschide geamlâcul să îi spun câteva
însă nu vreau să o trezesc pe soţie sunt foarte norocoasă
am nişte sâni foarte frumoşi scrie despre mine şi sunt ai tăi.
de data asta îşi mângâie pântecul rotund
măcar de-ar fi hidoasă dar nu ai nici un motiv
să te superi pe ea


pentru o mai bună vedere vreau să aprind veioza
cum din cauza furtunii totul e la pământ
tai dovleacul de pe noptieră scot seminţele ude din el
cum ai scoate măruntaiele dintr-un vânat proaspăt
şi improvizez un felinar. mă apropii din nou de fereastră.
văd o femeie frumoasă vorbeşte întruna dar din cauza ploii
nu aude ce spune
la mine ajunge totul intact scrie despre mine mă doare trupul
şi am în mine alt trup când se va opri ploaia îţi voi naşte un băiat.
apoi adierea ce vine din ea îmi stinge felinarul
mă bag în pat lângă femeia mea.
suntem tineri şi nu trece o zi fără să îmbătrânim.



Tata


A murit dintr-o sclintire de gleznă
după un meci de fotbal
eu eram un mucos pletos
cu tricou nirvana şi blugi rupţi
în genunchi şi în cur


ce muzică e asta mă? îmi mai zicea
ascultă şi tu muzică adevărată
eu ştiam că se referă la pink floyd
beatles scorpions şi alţi bătrâni simpatici


când a murit eu eram la căciulata & călimăneşti
într-o excursie cu clasa
/îmi dăduse papucii o zeiţă de la filologie
şi mă gândeam că o s-o uit cu ocazia asta/
aveam şaişpe ani şi experimentam beţiile tipice vârstei
înconjurat de fete care ardeau ca fitilul când le atingeam
mă prosteam beam votcă cu bocancii de munte
fumam şerpeşte tot soiul de bălării
şi scrumam într-o chitară dezacordată


unde pleci mă?
păi în excursie cu clasa
bine ai grijă
a fost ultima noastră discuţie
în timp ce eu îndesam la repezeală haine într-un rucsac
iar el asculta liniştit the final cut


au trecut şapte ani de atunci
acum am douăştrei de curând m-a părăsit o studentă
de la medicină şi am întâlnit o studentă de la drept
uneori port geaca lui de piele
şi o sun pe mama care îl vede în mine
pe soţul ei la vârsta tinereţii
nu mai am plete ci doar o brumă de barbă
sunt dependent de pink floyd
şi şchiopătez puţin de glezna dreaptă


iar în plin campionat mondial de fotbal
aş vorbi cu cineva despre meciul argentina-mexic
şi nu am cu cine.



Prima ploaie din vară


Prima ploaie din vară
venea ca un tânăr în peţit
la uliţa noastră uscată şi dornică
precum o fată mare uitată de
timp


cei pe care ploaia îi prindea în câmp
îşi puneau saci de folie în cap
şi se închinau cerului


ploaia asta era bună pentru recoltă


cădea peste lanul de porumb
ca un duş rece peste doi îndrăgostiţi
care prind rădăcini unul într-altul


prima ploaie din vară era mereu
bine-venită
iar după ce se oprea


apărea un curcubeu viu
parcă tras cu bidineaua
de sufletele oamenilor morţi recent
pentru a delimita parcela fiecăruia de Rai.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul