Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

POEME DE CĂTUN

        Florea Burtan

Doar amurgul


Mi-a bătut, la fereastră, un īnger bătrān,
Şi-a rostogolit rănile şi a plecat;
De atunci, primăvara n-a mai revenit īn cătun,
Insomniile n-au mai ieşit la prădat.


Īi zăresc urmele, mohorāte şi reci,
Īi zăresc aripile plictisite de viaţă;
Acum, doar tu, iubito, ai putea să treci,
Să mă speli, cu puţină lumină, pe faţă.


Ninsoarea īşi face de cap, prin cătun,
Cărările umblă cu singurătatea īn spate,
Īn această odaie, doar amurgul e bun
De aprins focul din lemne īngāndurate.



Cāntec vechi


Ea vine, de departe, pe o cărare verde,
Caleaşca de miresme o leagănă, uşor,
De-o viaţă stai pe pāndă, şi nimeni nu te vede
Cānd tragi, cu gloanţe oarbe, de sus, din foişor.


Ea vine de la nunta unde n-a fost mireasă,
Cu muzici amānate şi-un mire neştiut,
Ţine īn braţe lacrimi şi partea ei frumoasă
De palidă tristeţe şi zestre de-mprumut.


Ea vine, resemnată, pe o cărare verde,
Cununa de pe creştet i-a amurgit, de dor,
Zadarnic stai la pāndă, ea trece şi nu vede
Cum umbra ta se stinge, plāngānd, īn foişor...



Adoarme-mă, iubito...


Adoarme-mă, iubito, īn patul tău de crini,
Să-mi fie noaptea lină şi ninsă de lumini,
Ia-mi, de pe chip, tristeţea şi pune-o, la păstrat,
Īn lacrima din care un īnger a plecat.


Fă-mi loc, cāt mai aproape, de chipul tău frumos,
Să ard, īn plină iarnă, cu flăcările-n jos,
Din mine să rămānă o sete orbitoare,
Să-ţi faci, din ea, veşminte de nuntă călătoare.


Vorbeşte-mi despre tine, şoptit, pānă īn zori.
S-aud trecānd recruţii spre ultimele gări,
Cum carnea mea se mută īn carnea ta divină,
Răzvrătitor şi pură, şi fără nici o vină.



Focul muşcă, lacom


Īn odaie miroase a vin şi-a tutun,
A femeie frumoasă rătăcind prin cătun,
Amintirile s-au retras īntr-o curte,
Focul muşcă, lacom, din lemnele sparte.


Īnserarea slobozeşte haita de cāini.
Luna, cu pletele tale se spală pe māini,
Īn trupul tău ard o mie de flaute,
Drumurile au renunţat să te caute.


Numele īmi e cu un veac mai bătrān,
Stă, ghemuit, şi aşteaptă ceva să īi spun.
O căruţă cu cai năvăleşte-n ogradă,
Ce străin o fi venit să mă vadă?

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul