Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Giurgiu înseamnă şi Festivalul de teatru

        Valeriu Olteanu

Ultima zi a celei de-a XIV-a ediţii a Fes­tivalului Teatrelor Dunărene, desfăşurat între 14 şi 17 noiembrie a.c. la Giurgiu, a fost consacrată, între altele, colocviului cu tema Dramaturgia românească, azi la care au participat autori (Dinu Grigorescu, Lucia Verona, Mircea M. Ionescu, Denis Dinulescu, Nicolae Havriliuc ş.a.), directori de teatru, regizori, actori, critici, observatori ai fenomenului teatral. Concluzia dialogului – aprins, pe alocuri – n-a fost dintre cele mai optimiste şi poate fi sintetizată astfel: deşi în România zilelor noastre se scrie destulă dramaturgie valoroasă, spectacolele cu piese din literatura autohtonă de gen nu deţin nici pe departe ponderea cuvenită în repertoriul instituţiilor de profil, locul lor fiind luat, nu o dată, de texte de provenienţă străină, facile sau hrănite cu un spectaculos de suprafaţă, în care abundă sexul, violenţa şi vulgaritatea. S-au formulat şi câteva soluţii de ieşire din criză, unele, într-adevăr, operaţionale (cum ar fi, de pildă, edificarea şi consolidarea instituţiei impresarului artis­tic), altele uşor fanteziste, ba chiar utopice (adoptarea, pe cale legislativă, a unui act normativ de protejare a creaţiei dramatice româneşti, care să-i oblige pe managerii teatrali să includă preponderent în proiectelor lor anuale lucrări ale autorilor români). Vorbitorii s-au arătat însă sceptici în privinţa şanselor de punere în operă a propriilor idei şi de ameliorare, pe termen scurt şi mediu, a disfuncţionalităţilor semnalate.


Este cu atât mai meritorie, în context, preocuparea Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu pentru transformarea sa într-o veritabilă „citadelă a teatrului românesc”, cum îi place să spună dramaturgului Mircea M. Ionescu, director, de circa un an şi jumătate, al lăcaşului Thaliei din localitate. Într-un timp relativ scurt, el a reuşit, recurgând la formula spectacolului de proiecte, să-i reorienteze repertoriul, la această oră Teatrul giurgiuvean fiind singurul din ţară care joacă în exclusivitate piese româneşti. Complementar, aici are loc un concurs anual de dramaturgie originală dotat cu premii, deschis creatorilor din toate zonele geografice, câştigătorului asigurându-i-se montarea lucrării pe scena aşezării de pe malul Dunării. Gra­ţie sprijinului generos acordat de autorităţile locale – Consiliul Judeţean şi Primăria municipiului –, coroborat cu o inteligentă politică de atragere a sponsorilor, Teatrul „Tudor Vianu” a izbutit să-şi materializeze iniţiativele, scoţând la rampă  doar  în această stagiune nu mai puţin de zece premiere şi marcând, totodată, puncte importante în ridicarea nivelului calitativ al reprezentaţiilor, inclusiv prin faptul că şi-a asigurat colaborarea unor regizori şi interpreţi de prestigiu din Capitală. Din toate punctele de vedere, se poate afirma, fără rezerve, că directoratul lui Mircea M. Ionescu a condus la revitalizarea unui colectiv artistic ameninţat de rutină şi inerţie, aşezând încă de pe acum argumente solide la temelia unor viitoare succese.


Plasarea ediţiei din acest an a Festivalului Teatrelor Dunărene sub deviza „Giurgiu în­seamnă şi Festivalul de Teatru” s-a dovedit nu doar inspirată şi oportună, ci şi profund  semnificativă, vorbind convingător despre importanta pondere pe care dimensiunea artistică tinde s-o dobândească în ansamblul vieţii culturale a municipiului şi, propriu-zis, a locuitorilor săi. Afluenţa publicului la fiecare spectacol programat în zilele Festivalului precum şi reacţia sa comprehensivă la contactul cu piese de factură extrem de diferită, montate în varii formule regizorale reprezintă o premisă, dar şi o garanţie pentru şansa de înscriere  a municipiului Giurgiu, într-un interval scurt de timp, printre oraşele-reper ale teatrului românesc.


Seara de deschidere a Festivalului s-a bu­cu­rat de un show insolit Caramitru – Mălăele, câte-n lună şi în stele, cei doi proeminenţi actori bucureşteni oferind un autentic regal de sensibilitate lirică şi umor, de exuberanţă comică şi aleasă rostire scenică a versurilor unor mari poeţi români, clasici şi contemporani.


De o binemeritată primire s-a bucurat şi comedia Nunta de Ion Băieşu regizată de efervescentul Dan Tudor cu concursul actorilor Adriana Trandafir, Orodel Olaru, Andrei Duban, Eugen Cristea, Victor Yila, Vasile Toma şi Graziela Teohari, producţie 2011 a Teatrului din oraşul gazdă a Festivalului.


Primul punct forte al zile al zilei a doua l-a constituit reprezentaţia Teatrului „Tudor Vianu” cu Ultima dragoste a lui Don Juan de Tudor Popescu, în regia româno-bulgarului Vili Perveli Nikolov care a pus superlativ în valoare atât valenţele dramatice ale textului, cât şi calităţile interpretative ale Claudiei Motea şi ale lui Vasile Toma. A urmat, la aceeaşi indici de temperatură artistică, o incitantă montare a piesei Biljianei Srblianovici Poveşti de familie realizată de foarte tânărul regizor Vlad Cristache împreună cu colectivul Teatrului „Maria Filotti” din Brăila, având în distribuţie pe Emilia Mocanu, Alexandra Sălceanu, Ionuţ Vişan şi Silviu Dedu.


O versiune de mare expresivitate plastică a celebrei drame  Woyzeck de Georg Büchner a adus pe scena Festivalului Teatrul „Fani Tardini” din Galaţi (regia Geirun Ţino; interpreţi: Cristian Gheorghe, Cristina Uja, Elena Ghinea, Vlad Vasiliu, Lucian Pânzaru, Florin Toma şi Vasile Dănilă).


Cea de a patra şi ultima zi a Festivalului Teatrelor Dunărene a rezervat spectatorilor giurgiuveni o întâlnire interesantă cu Teatrul „Pygmalion” din Viena şi cu piesa lui Gabriel Barylli Bordelul (subtitrată în limba română) sub direcţia de scenă a regizorului austriac de origine română Geirun Ţino.


Monodrama Puşlamaua de la etajul 13, regizată de Dan Tudor şi programată la încheierea celei de a XIV-a ediţii a Festivalului Teatrelor Dunărene i-a prilejuit cunoscutei Anca Sigartău un veritabil recital actoricesc care a potenţat cu rafinament şi subtilitate ge­neroasele valenţe dramatice ale textului semnat de Mircea M. Ionescu.


Oferta spectaculară a fost întregită de Teatrul de păpuşi din Silistra (Bulgaria) cu dramatizarea, subtitrată în româneşte, a unui fragment din Decameronul de Giovanni Bocca­ccio (regia, Săby Săbev), de recitalul de poezie şi muzică al cuplului Wanessa Radu & Cornel Cristei (Teatrul „Maria Filotti”, Brăila) şi de două spectacole pentru copii: Cănuţă la bacalaureat, o dramatizare după I.L. Caragiale (Teatrul „Tudor Vianu”) şi Scufiţa roşie, după Charles Perrault (Teatrul „Gulliver”, Galaţi).


În cadrul Festivalului au fost, de asemenea, lansate trei noi cărţi de teatru care aşteaptă regizorii interesaţi: Nu mor pescăruşii când vor porcii mistreţi de Mircea M. Ionescu, Horoscopul puterii de Dinu Grigorescu şi Joc la vedere de Nicolae Havriliuc.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul