Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Un martor din apropiere

        Gabriel Dimisianu


Împrejurarea că am lucrat din 1958 la „Gazeta literară“ şi din 1968 la „România literară“ a făcut din mine un martor din apropiere, ca să spun aşa, al istoriei de 50 de ani a „Luceafărului“. Redacţiile revistelor noastre s-au învecinat tot timpul, mai întâi în imobilul simandicos din Ana Ipătescu 15, unde au funcţionat până în 1974, apoi la dezagreabila Casă a Scânteii, până în 1990, iar acum la Casa Vernescu, în anexa tot mai dărăpănată a luxosului Cazinou.


Au fost epoci faste şi nefaste în istoria de 50 de ani a revistei. Începutul a fost marcat de semnele epocii. „Luceafărul“ continua şi în spirit „Tânărul scriitor“, revista însoţitoare a Şcolii de literatură „Mihai Eminescu“, o instituţie tipic proletcultistă. Totuşi noua revistă publică tineri cu adevărat talentaţi, în special la rubricile „Dintre sute de catarge“ şi „Steaua fără nume“, girate de Mihu Dragomir. Constanţa Buzea, Gabriela Melinescu, Gheorghe Pituţ, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Marius Robescu sunt printre poeţii încurajaţi de revistă în anii lor de început. De ei îmi amintesc acum, dar mai sunt desigur şi alţii.


Nefastă a fost numirea lui Eugen Barbu la con­ducerea revistei, în 1963. Conflictual şi re­sentimentar, înconjurat de toţi frustraţii lumii literare, Barbu a făcut să fie atacaţi în revistă mai toţi scriitorii buni de atunci. Acţionând oarecum în contrasens cu spiritul momentului, care era acela al unei relative liberalizări, Barbu a fost înlocuit la conducerea revistei, în 1968, cu Ştefan Bănulescu, redactor-şef pentru următorii patru ani. Aceasta a fost o epocă bună a „Luceafărului“, aproape depolitizat, orientat spre valori. Din echipă au făcut parte, după cât îmi amintesc, Gabriela Melinescu, Sânziana Pop, Dan Cristea. Colaborau frecvent Nicolae Manolescu (rubrica „Teme“), Eugen Simion, Mircea Iorgulescu, Mircea Martin. În „Luceafărul“ condus de Bănulescu a debutat în critică Alex Ştefănescu, recomandat de Manolescu, mentorul său. În acelaşi spirit va fi condus „Luceafărul“, încă doi ani, de Virgil Teodorescu, dar între timp are loc o nouă răsucire a liniei politice generale. O răsucire către închidere. De ea profită scriitorii oportunişti şi forţele conservatoare din lumea literară. „Luceafărul“ va fi condus de-acum încolo de activişti politici, strict controlaţi de partid, pretinşi scriitori care fac din revistă un oficios al protocronismului agresiv, aşa cum se ştie. După 1990, sub direcţia lui Laurenţiu Ulici, revista e alta, orientată către valorile autentice. În ultimul deceniu, regretatul Marius Tupan are meritul de a o fi menţinut în viaţa, luptându-se cu mari dificultăţi materiale şi reuşind să reinstituie acordarea anuală a unor premii.


În prezent, „Luceafărul“ este condus de o nouă echipă şi dă semne extrem de promiţătoare de revigorare. Le urez celor care o alcătuiesc să fie solidari şi să continue în acelaşi spirit ceva ce au început atât de bine.



Stimaţi colegi,



Cu ocazia Semicentenarului Revistei „Luceafărul“, în numele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, dar şi în numele meu, ca un colaborator statornic la seria din anii 1990 şi la suplimentele sale, „Nouăzeci“ şi „Lucifer“, adresez acestei reviste de mare însemnătate şi valoare culturală cele mai bune urări de continuitate spornică a misiunii sale nobile.


În special după anul 1990, cînd a fost practic reînfiinţat de Laurenţiu Ulici şi condus apoi de la fel de regretatul Marius Tupan, „Luceafărul“ a fost pentru scriitorii bucureşteni o tribună pentru libera exprimare a ideilor şi un loc privilegiat pentru contactul operelor lor cu publicul. Premiile Revistei „Luceafărul“, acordate ani la rînd în vechea redacţie, continuate la începutul anilor ’90 şi apoi reluate după 2004, au răsplătit adesea cele mai valoroase opere ale membrilor Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, din care, de asemenea, redactorii revistei au făcut parte în majoritatea lor.


Semicentenarul Revistei „Luceafărul“ se sărbătoreşte în acest an 2008 într-un mo­ment în care Uniunea Scrii­torilor din România şi Aso­ciaţia Scriitorilor Bucureşti derulează proiecte literare şi de imagine dintre cele mai importante şi la care, de pe acum, „Lu­cea­fă­rul“ este par­tener. Noua formulă a revistei şi valoarea ei de astăzi se pre­tează excelent pentru a fi un sprijin real al acestor proiecte. „Luceafărul“ este şi va fi un săptămînal al excelenţei literare şi culturale în general.


Fie ca momentul festiv al Semicentenarului să reprezinte un nou răsărit pentru un „Luceafăr“ care, la o vîrstă atît de frumoasă, îşi păstrează tinereţea veşnică „şi nu cunoaşte moarte“ – după spusele poetului.


La Mulţi Ani!



 


Horia Gârbea


Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor


Bucureşti

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul