Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

„Dincolo de arhitectură”

        Iolanda Malamen

Galeria Dialog ne-a familiarizat cu noţiuni ca: eveniment, cunoaştere, valoare, coerenţă, sens, admirare vis-ą-vis de branşarea la cultura plastică, „obligīndu-ne” să ne solidarizăm cu fiecare nou vernisaj. Īn cei şase ani de fiinţare a galeriei (stabilă de-acum īn afectul cultural bucureştean), surprizele au fost numeroase, retrospectivele bine puse īn pagină, iar interesul mai mare al cīte unei expoziţii faţă de alta nu a fost decīt o empatie generată, poate, de subiectul īn cauză.


Cum era de aşteptat, expoziţia octombrie-noiembrie 2011 a fost şi ea un moment a cărui inspirat㠄regie” s-a datorat criticului de artă şi curatorului Ruxandra Garofeanu.


Organizată de Galeria Dialog īn colaborare cu Uniunea Arhitecţilor din Romānia, expoziţia Dincolo de arhitectură a fost deschisă publicului pīnă pe 18 noiembrie 2011. Au expus peste 50 de arhitecţi din ţară şi din afară, precum şi cīţiva maeştri din perioada uceniciei acestora: G.M. Cantacuzino, Horia Teodoru, Gheorghe Simotta, Paul Smărăndescu, Nicolae Cucu. A fost, probabil, cea mai complexă expoziţie, īnfăptuită īntr-o galerie romānească de artă, a unui număr atīt de mare de arhitecţi.


Astfel, privitorii au putut cuprinde şi īnţelege valoarea artistică şi vocaţia unei bresle considerată a fi īntr-un permanent transfer de energii dependente īn mare măsură de raţional şi funcţional către un alt adevăr: al formelor şi nuanţelor, al deplinei libertăţi estetice.


Cei 54 de arhitecţi care au expus la Galeria Dialog au fost: Andrei Amel, Vasile Ţelea, Dunel Cosma, Adrian Spirescu, Cornelia Maria Ţuglui, Iulius Rădulescu, Eugenia Luchian Constantinescu, Sebastian Moraru, Marina Nicolaev, Ioan Mircea Pop, Severică Mitrache, Mona Edulescu, Alexandru Costandache, Marian Mateescu, Petre Satu, Alexandru Tārziu, Dan Corneliu, Sorin Groseanu Piscuri, Denisa Ilie, Marilena Carlea Isăcescu, Dan Liviu Stănescu, Vasile Marcu, Cristina Gabriela Ţurlea, Victor Moraru, Anca Mitrache, Cătălin Botezatu, Ligia Podorean Ekström, Ştefania Kenley Curea, Dan Bota, Francisca Stoenescu, Militza Sion, Constantin Frumuzache, Gheorghe Dorin, Virgil Luscov, Ştefan Bornovschi, Teodora Dinulescu, Ioana Grigorescu, Răzvan Luscov, Nura Al Sayed, Gheorghe Leahu, Ion Oroveanu, Bogdan Borgovan, Nicolae Cucu, Petre Smărăndescu, Horia Teodoru, Ioana Grigorescu, Alex. Popescu Necşeşti, Anton Dāmboianu, Gheorghe Simotta, Laurenţiu Vasilescu, G.M. Cantacuzino, Bogdan Gheorghiu, Adrian Stănescu, Cristina Ţugui.


Apologetică sau nu, intenţia de-a aduce o sumă de arhitecţi să expună lucrări de grafică, desen, gravură, pictură, acuarelă, ca un fel de „demascare” al unui alter ego creativ, ne-a īncredinţat (dacă mai era nevoie) că la această breaslă, parafrazīndu-i pe antici, artele frumoase constituie o diviziune specială.


Nevoia de ordine din arhitectură cere, la rīndul ei, o la fel de mare nevoie de complexitate, de exercitare a imaginarului şi īn alte zone artistice. Considerat cumva aprioric un artist īn deplinătatea termenului, arhitectului nu-i este greu să-şi apere adevărul impus de principiile dominante, autoritare, dar el vede, īn acelaşi timp, cīt de lesne este să-şi exerseze mīna şi privirea īn zona atīt de cooperantă pentru el a artelor plastice. El se subordonează rigorilor, dar are şi libertatea de-a folosi imaginarul, mīntuindu-se de el prin exerciţii de forme, linii şi culori, ca o altă descindere şi deschidere către artă. Se ştie că īn arhitectură, teoretic, frumuseţea nu poate exista fără utilitate, necesitate. Īn actul artistic de şevalet, utilitatea a luat forma plăcerii. Avīnd īntr-o mai mare sau mai mică măsură şi demonul neobosit al artei, arhitectul va stărui īn a-şi construi paralel o lume a imaginarului, de multe ori ca revers al unei „monotonii” raţionale, de la care nu se poate abate.


Din punctul ăsta de vedere, expoziţia de la Galeria Dialog a fost un răspuns aşteptat īn formularea asta colectivă, bănuit şi confirmat pīnă acum īn solitudinea unor manifestări.


Unii dintre arhitecţii care au expus lucrări sunt şi eseişti foarte buni, teoreticieni ai arhitecturii sau autori de literatură, alţii sunt ilustratori de carte exersaţi, demonstrīndu-se cu prisosinţă că această profesie este un domeniu īn care imaginea ordinii şi a perfecţiunii se reīnsufleţeşte prin varii revelaţii creative.


Ar fi imposibil să comentez bogăţia imaginilor din acest regal expoziţional, aşa că (din păcate) voi oculta fără voinţa mea multe dintre lucrările care au născut pretextul acestei expoziţii.
La majoritatea lucrărilor expuse, graniţa dintre imaginar şi real este păstrată īntr-o bună măsură, dar nu īn sensul tradiţional literal.


O să fac un excurs sumar, aproape reportericesc, ca şi cīnd aş fi īncă īn faţa lucrărilor.
Mīna sigură a Ioanei Grigorescu redă īn tehnica acuarelei un chip de femeie. Tuşe sigure, neezitante. Gheorghe Dorin portretizează cu linie de fin analist şi cu introspecţie uneori ironică, īn desene, cīteva figuri de bărbaţi. Portretele lui Constanin Frumuzache, amintind de epoca ziaristicii interbelice, au savoare caricaturală şi limpezime a expresiei. Un desen meditativ şi delicat al lui Ion Oroveanu īnchină chipul de-o dureroasă şi tainică frumuseţe Īnvierii Domnului. Alex. Popescu Necşeşti a evocat pictural tihna şi pitorescul unui mic port īn maniera lui W.M. Arnold. Ştefania Kenley Curea destructurează, parcă, o figură umană, punctīnd ca pe o hartă anumite zone ce seamănă cu filamentele electrice. Desen liber, fără complexul detaliilor. Bogdan Borgovan umple suprafaţa cu o dantelărie florală carnală, īnvăluind-o cromatic īn nuanţe de ocru cărămiziu. Cele două tehnici mixte ale lui Gheorghe Simotta redau, īntr-o manieră neoromantică de naraţiune caldă, ataşamentul faţă de natură, de peisaj. Bogdan Gheorghiu, şi el narator atent, sentimental şi bun desenator, a surprins un mic şi pitoresc colţ de mahala, tot īn tehnică mixtă, căruia i-a dat, cromatic, patina spaţiului. Anton Dāmboianu a surprins imagini din Veneţia şi Florenţa, forţa liniei epice dovedind libertate stilistică şi o admirabilă stăpīnire a desenului. Ca īntr-un decor de teatru īn care albul contrastează cu roşul bolnav al unui anotimp muribund, Liviu Popa īşi construieşte peisajul, impregnīndu-l cu o patetică tăcere. Īn aceeaşi tehnică mixtă, Laurenţiu Vasilescu a redat curtea ţărănească, amănuntele formelor curgīnd īntr-o muzicalitate consistentă, expresivă. Harul de excepţional scenograf al lui Paul Bortnovski a oferit privitorului imagini de decor levantin, īntr-un păienjeniş mătăsos de linii şi culori. Schiţe scenografice cu adnotări şi siluete ca īn jocurile cu umbre chinezeşti şi spaţii acoperite cu sintagmele unui limbaj profesionist. Pe linia ilustrativ-dramatică, virtuozităţile de portretist ale lui Virgil Luscov sunt convingătoare, bine definite, avīnd şi calităţi epice. Laviurile şi acuarelele Teodorei Dinulescu au rafinamentul unor porţelanuri pictate. Ingenioase şi gracile, siluetele desenate de Răzvan Luscov au adus prospeţimea unei tinereţi dependente de naturaleţea mişcărilor. Nura Al Sayed a expus minunate ilustraţii la Pablo Neruda şi la Roy Bradbury. Nu ştiu, dar dintr-o dată stranietatea şi golul care satura imaginile, mi-au amintit de marele artist Florin Mitroi. Un ţărm de mare al Militzei Sion exacerbează elemente din natură, neliniştea picturală parcă revărsīndu-se către privitor. Acuarelă meşteşugită, plină de lirism şi intimitate la Ligia Podoreanu Ekström, care īmi e cunoscută din expoziţii personale anterioare.


Am să īnchei cu Francisca Stoenescu, arhitect, scriitoare (de literatură pentru copii), ilustrator de carte, desenator, pictor, grafician. Revenită īn ţară după o īndelungată şedere īn Olanda (unde s-a implicat īn mişcarea artistică), ea merge pe o linie pe care o intuiam, şi anume cea a unui tandru şi emoţionant militantism cu accente sociale. Inspirate, parcă, din retorismul publicitar, gravate de liniile unui desen sobru, cerebral, metaforizat repetitiv, cu simetrii obsesive, ele sunt murmure şi ale societăţii de azi.


Din păcate, ar mai fi fost de amintit multe alte nume şi imagini pe care expoziţia de la Galeria Dialog le-a oferit deschis privitorului (admirabile desene, schiţe parcă desprinse din caietele lui Da Vinci, picturi, grafică), imagini care, cīndva, īntr-un muzeu de artă modernă, s-ar constitui īntr-un fast moment din artele romāneşti.


Mondrian spunea: „Noi nu vrem să copiem natura, nici s-o reproducem, ci să-i dăm forme, aşa cum natura dă forme fructului”.
Tocmai acest lucru mi s-a părut de reţinut din această insolită şi necesară expoziţie.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul