Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Toamnă tonică

        Gabriela Gheorghişor

Volumul de convorbiri dintre Radu Paraschivescu şi Antoaneta Ralian (Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian, Bucureşti, Editura Humanitas, 2011) intră în categoria gesturilor „reparatorii”. Pe de o parte, Radu Paraschivescu mărturiseşte că vrea să completeze un laudatio de acum câţiva ani (din revista România literară), în care omisese să vorbească despre omul Antoaneta Ralian. Pe de altă parte, cartea aduce maestrul din umbră al ceremoniei recreative a literaturii, traducătorul (unul extraordinar, în acest caz), în ipostaza de „personaj” principal. Un personaj care se povesteşte, povestind, astfel, istoria unui secol tulburat şi tulburător (v. rebeliunea legionară, pogromurile evreilor, conflagraţia mondială, dictatura comunistă). Istorisirea memorialistică este însă una de roman (post)modern, în puzzle, fiindcă întrebările intervievatorului navetează permanent între trecut şi prezent (de fapt, există aici câteva nuclee epice de roman de dragoste şi de război, social-politic, conjugal, intelectual). Tehnica spargerii cronologiei ţine de o strategie mai complexă a provocatorului la mărturisire, din care nu lipsesc învăluirea, distragerea atenţiei, insistenţa politicoasă, fandarea de la subiectele convenţionale la cele delicate, galanteria neunsuroasă.


Din cioburile dialogului şi din firimiturile memoriei se reconstituie o viaţă (cu toată mierea şi fierea ei) ce capătă proporţiile unui destin împlinit, dar şi (auto)portretul unei personalităţi remarcabile, în care cuvintele-cheie sunt: pasiune, dăruire, talent, conştiinciozitate, decenţă, entuziasm, francheţe, detaşare înţeleaptă. Antoaneta Ralian este o sceptică raţională, care acţionează, totuşi, ca o persoană stăpânită de iluzii (un exemplu minor: nu crede în horoscop, dar îl citeşte). O romantică cenzurată de luciditate. Abhoră convenţionalismul („mă declar o adeptă ardentă a firescului, a autenticului, a libertăţii de gândire şi expresie”) şi conformismul, însă recunoaşte plăcerea unor minciunele convenţionale (de tipul complimentelor) şi nu abdică de la respectul pentru reguli, de la valorile civilităţii („Conformismul? Nu, nu-mi place, dar sunt departe de-a fi o rebelă, o răzvrătită. (...) Eticheta pentru mine – şi recunosc că sunt o persoană vetustă – nu-i un moft. Ea înseamnă bună creştere, respect pentru celălalt, punctualitate, educaţie, o reacţie socială înrudită vag cu onorabilitatea”). Nu se menajează (nu-l menajează nici pe cel care pune întrebările, taxându-l, uneori, cu fină ironie şi cu umor), dar explică disperarea unor situaţii-limită din propria biografie. Trăieşte bucuria de a împărtăşi („Niciodată nu m-am putut bucura singură de nimic”), are capacitatea de a admira („Mă entuziasmez, vibrez de admiraţie şi în faţa unei magnolii înflorite, ca şi în faţa sonatelor lui Beethoven cântate la pian de Daniel Barenboim. Admir din toată inima o carte bună, un film bun, o femeie frumoasă, o iniţiativă inteligentă, un cuplu armonios”). Şi lasă impresia de uriaşă forţă umană, neîngenuncheată de nicio vicisitudine: „Iubesc viaţa, cu toate urâţeniile şi capriciile ei de femeie a dracului, de ţaţă arţăgoasă, cu mâinile în şold”.


Toamna decanei este o carte-document, un omagiu indirect adus unei mari doamne a literelor noastre, un fermecător „îndreptar” pentru le bel usage de l’ existence.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul