Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Petre Nicolae Vrânceanu

Poema


Trupul tău, de pasăre alcătuire,
îmi planează uşor în pupile
nisip aurifer limpezit
de tumultul privirii.


Cu buzele mângâi cuvintele
pe care le aştept în vibrarea
ritmată a inimii.


Nuferii mâinilor tale
către mine deschid
imaculată rugă,
ascunsă mâinilor mele
crisparea flămândă, de cange...
Aproape transparente,
nervurile sângelui freamătă,
minuscule anemonele nervilor
caligrafiază cupa de crin a vieţii
care în sine mă cheamă,
care prin sine mă pierde.
Irezistibil atras de tine – pământ curat
de la Facerea lumii,
mă abandonez izvoarelor
cântându-ţi biruitoare Poema.



Iarna în fereastră


Înrămată stă iarna-n fereastră,
în tonuri de alb şi albastru-înstelat.
Sunt grele sub haina ei rece şi castă
antenele plopului însingurat.
Voci lungi se strecoară din lumi nefireşti
sub coaja lui aspră de iarnă şi ger.
„O, vântule... ramul să nu-l dezveleşti,
să-i scuturi hlamida de prinţ auster!”
Atrasă te simţi de lumina-i zeiască,
iubito, şi lung îl priveşti, cu uimire,
sânu-ţi, miel alb, flori de nea vrea să pască,
să-i crească din seve lung dorul de mire.
Cum stai şi te uiţi în hăţişul ninsorii,
felină argintie, cu pielea mătase,
în flăcări de cretă aprinzi cerul serii
din inima mea ce iubirea uitase.
Hermină cu blană curată, lucioasă,
coboară-ţi privirea din plopi argintii,
să bem, jumătate-i paharul pe masă
cu sângele meu în culori rubinii.



Flori de cerneală


Tace cântecul închis
în colivia inimii,
vântul sculptează tristeţea orelor,
împăraţii slovelor, învinşi
de redutele rutinei, mai încearcă să
adune roua pământului – lacrima cuvântului.
Scheaună câinii
după râvnitul ciolan,
urletul lor nu acoperă conjuraţia armelor,
zornăitul de lanţuri, sunetul calp al numărării
celor treizeci de arginţi,
senzaţia de cădere în gol
cu fiecare balans al clipei.
Grâul – talisman nu ne mai apără
nici înecarea în crâşmele disperării,
nici cărţile voievodale cu slovă aurită
sub grele sigiliile vremii.


Trebuie făcut ceva înainte de
a izbucni flacăra,
înainte ca totul să fie cenuşă,
pentru aceste efemere flori de cerneală,
pentru rodirea dragostei în cuvânt,
a speranţei ascunse în muguri,
altfel ne străpung săgeţile de uraniu
din privirile părinţilor
de dincolo de viaţă.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul