Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

„Luceafărul“ meu

        Gabriel Chifu



La începutul anilor ’70, elev la liceu în Craiova, îmi petreceam verile prea lungi într-un târg marginal, prăfos şi torid. Eram deja „dependent“ de publicaţiile literare şi îmi măsuram timpul după zilele lor de apariţie. Sâmbăta era ziua „Luceafărului“. Aşteptam fiecare număr cu sufletul la gură. Ca într-un ritual, mă sculam devreme, mă pregăteam migălos şi mă duceam la chioşcul de ziare: sosea, într-un târziu, maşina care aducea presa; dacă vedeam şi revista albastră în teancul de ziare, mă linişteam. Dar mai era o problemă: de obicei venea un singur exemplar şi amatori s-o citim eram mai mulţi. Am sfârşit prin a ne împrieteni toţi (formam chiar un fel de club elitist al devoratorilor de literatură, de care eram foarte mândri!...) şi ne împăcam trecând preţioasa tipăritură de la unul la altul.


Tot în perioada aceea, din cititor am devenit colaborator. Îi trimiteam plicuri cu versuri naive lui Geo Dumitrescu, care ţinea o rubrică de corespondenţă cu cei care băteau la porţile grele ale literaturii. Mă debutase în „România literară“, iar apoi şi-a mutat „atelierul literar“ în „Luceafărul“. I-am scris din nou, mi-a răspuns exagerat de favorabil şi m-a publicat cu un grupaj semnificativ şi cu prezentarea unui critic prestigios, Gabriel Dimisianu.


În fine, mi-am luat inima în dinţi şi am mers în redacţie, la Bucureşti. Am plecat cu noaptea-n cap, am călătorit cu trenul, obositor-anevois, dar n-am simţit asta. Am aşteptat ceasuri întregi pe culoarele sumbre de la Casa Scânteii, dar nu m-a deranjat. Eram emoţionat şi fericit. Speram să-i zăresc în carne şi oase pe redactorii pe care-i priveam ca pe nişte supra-oameni: Gabriela Melinescu, Sânziana Pop, Mircea Dinescu, Dan Cristea, Dorin Tudoran, Grigore Hagiu, Ion Gheorghe, Marius Robescu... Nu i-am întâlnit pe toţi, cum speram eu: în seara aceea, păşind înalt, agale, nu şi-a făcut apariţia decât Grigore Hagiu. M-a întrebat ce e cu mine, i-am răspuns cam pierdut că scriu versuri, mi le-a cerut, le-a citit sub ochii mei, mi-a reţinut câteva poezioare, asigurân­du-mă că o să mi le publice. N-au apărut niciodată.


Câţiva ani mai târziu, în 1976, am primit o telegramă de la revista aceasta în paginile căreia, între timp, ajunsesem să fiu prezent cu poezii. Luasem premiul revistei şi eram chemat la Bucureşti să mi se înmâneze. Nu-mi venea să cred, păşeam ca într-un vis. Festivitatea a avut loc în Sala cu Oglinzi de la Uniunea Scriitorilor. Preşedintele juriului era Marin Preda, iar redactor-şef era Nicolae Dragoş.


Dar nu numai la debut am fost laureatul acestei reviste. S-a întâmplat să primesc a doua oară Premiul „Luceafărul“, de curând: de data aceasta premiul mare, înfiinţat în memoria lui Laurenţiu Ulici de către cel care i-a urmat la conducerea revistei, regretatul Marius Tupan.


De seria nouă a revistei, sub direcţia lui Dan Cristea, sunt foarte legat: săptămână de săptămână, aici sunt găzduite cu generozitate însem­nările mele...


Din cei cincizeci de ani ai „Lucea­fă­rului“, jumătate sunt şi anii mei!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul