Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Turneul celor trei dive

        

Dominat de ediţia aniversară, a XX-a, a Festivalului Internaţional „George Enes­cu”, anul muzical 2011 s-a încheiat cu un eveniment deosebit, premieră absolută în viaţa de concert românească: Turneul naţional „Cele trei dive”, organizat de Radio România Cultural şi de Asociaţia Culturală Accendo. Trei cântăreţe formate în Româ­nia, care strălucesc pe cele mai mari scene ale lumii (Covent Garden, Staatsoper din Viena, Metropolitan Opera, Opera din Pa­ris ş.a.), Ruxandra Donose, Teodora Gheor­ghiu şi Leontina Văduva, s-au aflat pentru prima dată împreună pe scene româneşti din patru oraşe, la invitaţia pianistului Horia Mihail. Turneul s-a desfăşurat în perioada 17-23 decembrie 2011 la Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara şi Bucureşti. În primele trei oraşe, cele trei cântăreţe au fost acompaniate de Horia Mihail. La Bucureşti, la Sala Radio, au cântat în compania Orchestrei Naţionale Radio, dirijată de Iurie Florea.


În altă ordine de idei, scepticism – şi chiar mai mult – se observă şi la o categorie de melomani din România, mai ales în perioadele imediat următoare ediţiilor Festivalului „Enescu”. După concertele din festival, când avem ocazia de a asculta elita orchestrelor, dirijorilor, soliştilor, formaţiilor camerale din lume, pluteşte în aer o reacţie de respingere a vieţii de concert româneşti, considerată aprioric mediocră. Este, după părerea mea, o chestiune de percepţie din care nu lipsesc o doză de negativism şi una de snobism. Toamna trecută am avut câteva exemple ce pot spulbera asemenea atitudine – şi aduc în discuţie turneul „Duelul viorilor – Stradivarius versus Guarneri”, început în septembrie, la câteva zile după încheierea Festivalului „George Enescu”, turneu în care am putut asculta doi mari violonişti, Liviu Prunaru (care cân­tă pe vioara Stradivarius „Pachoud”, 1694) şi Gabriel Croitoru (vioara Guarneri del Gesů „Catedrala”, 1730); apoi, ca să rămânem în acelaşi domeniu al violonisticii, Festivalul „Viori de colecţie la Sala Radio” (23 noiembrie – 2 decembrie, so­lişti: Bogdan Zvorişteanu, Remus Azoiţei, Ştefan Horváth, Gabriel Croitoru, Alexandru Tomescu); concertul sopranei Cellia Costea (18 noiembrie); turneul celor trei dive.


De mai mult de două decenii, Ruxandra Donose, formată de profesoara Georgeta Stoleriu, este una dintre cele mai apreciate mezzosoprane, cu un repertoriu impresionant, care cuprinde peste 40 de roluri de operă şi numeroase lucrări vocal-simfonice interpretate în compania unor ansambluri şi dirijori prestigioşi. Excelează atât în opere rossiniene (Cenuşăreasa, Rosina din Bărbierul din Sevilla, Tancred), dar şi în roluri mozartiene (Cherubino din Nunta lui Figaro a marcat debutul său la Metropolitan Opera din New York şi debutul în Japonia, la Saito Kinen Festival, sub bagheta lui Seiji Ozawa; Dorabella din Cosě fan tutte la Dallas Opera), în opere de Bellini (Romeo din I Capuleti e i Montecchi, Adalgisa din Norma), în lucrări de Richard Strauss (Compozitorul din Ariadna la Naxos) şi Mahler (Cântecul pământului), în repertoriul francez (Carmen de Bizet, Mélisande din Pelléas şi Mélisande de Debussy, Marguerite din Damnaţiunea lui Faust de Berlioz, Les Nuits d’été de Berlioz, Ora spaniolă, Copilul şi vrăjile de Ravel, ultimele două cântate şi la Bucu­reşti, în concert, 21 ianuarie 2011).


Considerată o foarte bună interpretă a muzicii franceze (şi-a început cariera internaţională cu Manon de Massenet la Toulouse, în 1987, sub conducerea dirijorală a lui Michel Plasson), Leontina Văduva s-a impus ca una dintre cele mai bune soprane lirice, cu interpretări entuziasmante în Carmen (Micaela) şi Pescuitorii de perle de Bizet, Faust, Mireille şi Romeo şi Julieta de Gounod, Povestirile lui Hof­fmann de Offenbach (Antonia), Boema de Puccini (rolul Mimě cântat la Toulouse, Madrid, Londra, Paris, München, Hamburg, Viena, Buenos Aires, Santiago de Chile, San Francisco, Chicago, Los Angeles, New York, Florenţa, Berlin, Baltimore), Elixirul dragostei şi Don Pasquale de Donizetti, Rigoletto şi Traviata de Verdi, Nunta lui Figaro de Mozart, Orfeu şi Euridice de Gluck.


Soprană de coloratură, Teodora Gheorghiu a debutat la Cluj, unde şi-a făcut studiile muzicale, cu rolul Regina nopţii din Flautul fermecat de Mozart (2002), obţi­nând în acelaşi an Premiul special la Concursul „Julián Gayarre”, la recomandarea lui José Carreras. După ce interpreta acelaşi rol mozartian pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, cânta în acelaşi teatru liric rolul Adina din Elixirul dragostei. În anul următor câştiga bursa Herbert von Karajan, fiind angajată apoi la Opera din Viena, unde îşi făcea debutul în 2004 cu Elixirul dragostei. Repertoriul tinerei cântăreţe mai cuprinde Povestirile lui Hoffmann, Zâna (The Fairy Queen) de Purcell, oratorii şi cantate.


Au fost seri încântătoare de muzică în cele trei mari oraşe româneşti, din câte am înţeles din relatări, şi, mai ales, a fost concertul de la Bucureşti, din 23 decembrie, cu un program amplu, dificil, care a probat clasa înaltă a celor trei interprete. Ruxandra Donose a strălucit în fragmentele rossiniene „Nacqui all’affanno – Non piů mesta” din Cenuşăreasa, de mare solicitare mai ales prin pasajele de coloratură în toate registrele, rolul Angelinei fiind una dintre realizările memorabile ale mezzosopranei românce. Temperamentul său scenic, stilul foarte potrivit al intonaţiei, culorile timbrale s-au impus în Habanera din Carmen. Au fost, apoi, duetele din Povestirile lui Hoffmann (Barcarola), cu Leontina Văduva, şi Lakmé de Delibes (Duetul florilor), alături de Teodora Gheorghiu, în amândouă culorile armonice dovedind studiul atent al particularităţilor stilistice. Teodora Gheorghiu a oferit o bună interpretare cavatinei Rosinei, „Una voce poco fa” (Bărbierul din Sevilla), cântând cu dezinvoltură cupletul Adelei, „Spiel’ ich die Unschuld vom Lande”, din Liliacul de Johann Strauss. Pe Leontina Văduva am admirat-o în Aria scrisorilor din Werther de Massenet: ton plin de nobleţe, frazare impecabilă, timbru recognoscibil. În partea a doua a concertului, Leontina Văduva ne-a surprins prin abordarea uitatei (din păcate) partituri a lui Filaret Barbu, Ana Lugojana, aria Anei fiind unul dintre momentele de vârf ale serii. Finalul a reunit cele trei voci în Noël de Adolphe Adam.


Pentru obişnuitele, în acest tip de concerte, momente orchestrale, dirijorul Iurie Florea a ales, pe lângă pagini bine cunoscute (Uvertura operetei Cavaleria uşoară de Suppé, Intermezzo din Cavalleria rusticana de Mascagni), şi o uvertură puţin cântată la noi, cea a operetei Poet şi ţăran (1846) de Franz von Suppé, piesă de altfel plină de rafinament instrumental, în care am apreciat solo-ul de violoncel, dar şi, în ansamblu, relieful coloristic conferit de Orchestra Naţională Radio.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul