Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

ION NICODIM – De-a lungul unei opere

        Iolanda Malamen

„Īnfăptuirea e un act tainic, īl aştept, īl provoc, īl ocolesc, īi dau tārcoale, adoarme, se trezeşte, cāteodată se īnfiripă, piere, nici nu vreau să īl divulg, e ca un exorcism ce mi-l ascund mie īnsumi şi cāteodată zace ani şi ani, şi se īntāmpla īntr-un moment, īntr-o conversaţie, incidental, să apară la suprafaţă clocit şi gata să se nască. Starea de proiect īnceput de mult īncetează cam atunci, actul e creat şi urmează să-l īnfăptuiesc. Păstrăm ascuns demersul de ochii profanatori ai celui ce nu va putea īnţelege nici actul, nici izvorul sacru, şi cānd prea-plinul va depăşi limita acestei acumulări, nu te va mai interesa, va spăla şi gāndirea pāngărită de neīnţelegerea celorlalţi...” (Ion Nicodim)


Sunt gīnduri aşternute pe hīrtie cu peste un deceniu īn urmă de Ion Nicodim, un artist pe care l-am cunoscut puţin, cu prilejul destul de conformist (īn sine) al unui dialog pe care l-am publicat īn presa scrisă.


M-a fascinat, īn puţinul timp petrecut īn atelierul din Pangratti, ordinea solemnă a lucrărilor, ritmul aşezării lor īn spaţiu, dar şi vitalitatea emoţională cu care artistul se descria cu o gestică volubilă īn micile pauze de dialog, mărturisindu-se. Din cīnd īn cīnd, īmi arăta, extrăgīnd ca dintr-un sipet păstrător de har, lucrări dobīndite de-a lungul anilor graţie unor schimburi admirativ-sentimental-colegiale.


L-am revăzut īntr-o zi de sfīrşit de primăvară pe terasa atelierului meşterind alături de doi angajaţi, īntr-o atmosferă febrilă de şantier, la asamblarea unor sculpturi. Mi-a vorbit despre o proximă expoziţie, despre drumul costisitor de revenire īn ţară a unor lucrări din Italia, īn tot acest timp finisīnd cu mīinile lui muncite un măr din bronz din cunoscuta serie pe care a creat-o.
La scurt timp după asta, am aflat de dispariţia artistului, ce lăsa īn plastica noastră acea senzaţie de gol, īncercată, din nefericire, de atītea ori īn ultimii ani.


Retrospectiva „Ion Nicodim. De-a lungul unei vieţi”, deschisă la Galeria Dialog la sfīrşitul lui 2011, pīnă pe 20 ianuarie 2012, este un moment dintre cele mai adevărate īn complexitatea lui, din ultimul timp. A avea īntr-o singură expoziţie, dimensionată atīt de patetic-lămuritor, momente ale unei opere plastice proiectate să prolifereze norme şi rezonanţe ale limbajului este un act tulburător de evocare a unui nume asumat de istoria artei romāneşti, dar nu numai, fiindcă trecerea faptică a lui Ion Nicodim prin cīteva ţări din Europa Occidentală, īn popasuri mai lungi, a fost roditoare.


Lucrările din expoziţie fac parte din patrimoniul MNAC şi MNAR, din cel al cītorva muzee din ţară (Galaţi, Constanţa, Buzău ş.a.m.d.) şi din colecţia familiei, şi ele īnseamnă: pictură, colaj, grafică, tapiserie şi sculptură. Aduse īn galerie, lucrările reprezintă parcursul de o jumătate de secol al unui artist aflat tot timpul īn interioritatea miracolului şi īn mīntuitoarea şi răscolitoarea ipostază de făcător. Aduse īn acest vremelnic spaţiu, lucrările s-au „adaptat” instrumental, de parcă īnsuşi artistul a favorizat această orchestrare. Mai ales muzica albastrurilor, galbenurilor şi a roşului care pīlpīie īn unele picturi se „aude” ca nişte pasaje muzicale sacre.


Inimile artistului, un capitol duios-agrest, dramatic-compulsiv, tradiţional-senzorial, polifonic aşezate, sugerează, pe diferite trepte de acceptare, mai multe citiri, fiecare dintre ele fiind tot atīt de adevărată. Tehnicile īn care au fost născute sunt diverse, iar materia ce le alcătuieşte, insolită: decupaje, colaje, pictură, sculptură, obiect ş.a.m.d. Ele sunt parte vitală, dureros de statornică a fiinţei noastre şi, totodată, chinuitor de vulnerabilă. Īn timp, ele au fost adăugite arhetipal unor „īnălţimi” confecţionate din materiale textile, răşini, lemn, ipsos. Īnveşmīntate īntr-o cromatică variată, ele par nişte graniţe mutante, celeste.
Cu ciclul Lacurilor liniştite, pictate predilect pe suprafeţe mari, artistul şi-a circumscris emoţia īntr-o cromatică ceţos-rece-albastră, pogorītă dintr-o semantică abs­trac­tă. Organizarea spaţiului pictural, vastitatea lui, schimbarea subtilă a tonurilor de albastru tensionează, nelinişteşte, dar īi aduce sublima libertate. Impresionantă este, cel puţin īn ciclul Lacurilor, măiestrita etufare a culorii. Cīmpurile de rapiţă, īnecate īn galbenuri, sunt şi ele parte din tumultul dumnezeiesc al acestei lumi redescoperite īn continuu. Admirabil strecoară şi artistul culorile de pămīnt printre străluciri cromatice.


Ludic şi narativ se dovedeşte Ion Nicodim īn sculpturi, mai ales īn Adam şi Eva, īncărcate generos cu energiile materiei lemnoase, dar şi cu obiecte ce sugerează umanitatea şi continuitatea īn formula ei primitiv-legendară. Pentru artist, materia la īndemīn㠖 piatră, pămīnt, lemn, metal, ipsos, textilă, dar şi bronzul – face parte din minunarea şi smerenia īn faţa Marii Creaţii. Porţile orientale, un alt ciclu plutind īntr-un enigmatic delicat, sunt pictate īn aceeaşi manieră de stăpīnită jubilaţie şi devitalizări cromatice.


Portretele de femei şi nudurile au o scriitură uşor sculpturală şi minimalistă, amintind cumva de Matisse. A se vedea portretul Arianei Nicodim, soţia artistului, tapisieră de anvergură europeană.
Florile sunt o temă legată cultural de ritualul schimburilor dintre anotimpuri şi pămīntul fertil, artistul pictīndu-le īn hiperbolizări abstracte sau dīndu-le dramatismul unor „construcţii” metalice.


Structural, etic şi empatic, Ion Nicodim este un artist universal care transcende magic şi plăsmuieşte purtīnd cu sine lumina ancestrală, stranie şi cretoasă a Dobrogei natale. Fiecare atingere a materiei, fiecare metaforă care a ţīşnit din propriul har i-au dat lui Ion Nicodim bucuria şi īndīrjirea lucrului.


Spirit mai mult apolinic, s-a „jucat” deseori ca un copil, „demascīndu-se” īn setea unor formulări exemplare sub raportul viaţ㠖 vis.


Dacă ne referim la circumstanţele istorico-temporale, la faptul că opera sa şi-a īnceput lungul drum al recunoaşterii īntr-o perioadă de urgie pentru arta romānească, vedem īn fapt că Ion Nicodim a ştiut să construiască un imaginar epurat de balastul ideologic, fără zgomotoase īnvolburări de forme şi de culori, dimensionīndu-l parcimonios cu o puternică disciplină a privirii.
De la autoportretul din studenţie „īmbibat” cu virtuozităţi clasice, stăpīnindu-şi īnflăcărările, a trecut cu graţie metodică peste necesarul tematic al vremii, schematizīnd aproape en passant, ca să poată merge mai departe. De aici īnainte, drumurile au dus īn mod benefic către o imaterialitate tulburătoare, ţesută cu ceea ce avea artistul mai clar: nesaţiul spiritului şi lumina.


De aceea, forţa subiectului se sprijină nu pe haosul cromatic, nici pe izbitoare contraste, ci pe ordinea contemplativă şi pe lirismul grăitor.


Īntreaga sa viaţă Ion Nicodim a lucrat la radicalizarea şi corectarea unor „ticuri” de care arta suferă, după cum singur mărturisea.


„Nemulţumiţi de exerciţiul prea multor idei şi curente ce ne-au bīntuit secolul, īncercăm să căutăm seva ce ar putea iriga vasele vlăguite de estetism şi formule. Simţim nevoia chiar de a uita ce ştim şi cīteodată īncercăm ieşirea īn lume, un contact direct cu alte culturi”, spunea, īn august 2000, Ion Nicodim.


A ieşit „īn lume” ca artist liber ce purta cu sine soarele, marea, lutul şi vegetaţia unui straniu ţinut natal. A căutat „seva”, a aflat-o şi i-a dat propriului meşteşug un sens universal.


Ion Nicodim a fost poate unul dintre cei mai prezenţi artişti romāni ai ultimelor decenii dincolo de fruntarii şi unul dintre cei mai titraţi. A fost bursier īn Italia şi īn Franţa, a călătorit mult, a primit premii importante, a deschis expoziţii cu recunoaştere dincolo de spaţiile galeriilor şi, cel mai īnsemnat lucru, īnfiorat şi īncărcat spiritual şi sufleteşte de marea artă a lumii, s-a străduit să-şi menţină tonusul artistic la cele mai vizibile cote europene.


Expoziţia „De-a lungul unei vieţi” īnseamnă reīntīlnirea cu un artist a cărui operă ar merita un muzeu propriu, pentru elogiul complex şi intens pe care l-a adus structurilor originare, alcătuind din ele o lume proprie, originală.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul