Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Luceafărul - 50

        Bogdan Ghiu


„Luceafărul“ apare la Bucureşti, bilunar
(15 iul. 1958 – 9 oct. 1965), apoi săptămānal (16 oct.1965 – dec. 1989). Īncepānd cu anul 1990 apare, cu unele sincope, tot săptămānal.


A fost cea mai importantă revistă culturală pānă la apariţia „Romāniei literare”, īn anul 1968.


Īn fruntea publicaţiei (apărută sub egida Uniunii Scriitorilor) s-au aflat:


l M. Beniuc (1958-1962),


l Dan Deşliu (1961-1962),


l Eugen Barbu (1963-1968),


l Ştefan Bănulescu (1968-1971),


l Virgil Teodorescu (1972-1974),


l Nicolae Dragoş (1974-1979),


l Nicolae Dan Fruntelată (1980-1989),


l Laurenţiu Ulici (1990-2000),


l Marius Tupan (2000-2007),


l Dan Cristea (din 2008).


1958-1962


„Luceafărul” continuă politica de promovare a tinerelor talente īncepută de „Tīnărul scriitor”. Īn Prologul numărului 1 (15 iulie 1958) se spune: „Ne adresăm īn primul rānd tinerilor, celor care s-au afirmat de pe acum sau celor care se vor afirma”. Īn primul an, revista se bucură de semnături ilustre: Tudor Arghezi, Tudor Vianu, Perpessicius (titularul cronicii literare intitulat㠄Menţiuni critice”). Rubrici precum „Dintre sute de catarge” sau „Steaua fără nume” vor fi o adevărată rampă īn viaţa literară pentru sute de tineri condeieri. Debutează īn această perioadă Iosif Naghiu (1958), Ilarie Chinoveanu (1958), Alexandru George (1959), Paul Tutungiu (1959), Dan Culcer (1961), Gabriela Adameşteanu (1961), Mircea Radu Iacoban (1962) şi mulţi alţii.


1962-1974


Īn această perioadă mai relaxată a istoriei noastre – inclusiv a celei culturale –, revista publică numeroase texte ale literaturii străine, prezentāndu-se īn faţa cititorilor īntr-o ţinută de īnaltă calitate. Sunt publicate proze nonconformiste de Dumitru Radu Popescu, Alexandru Ivasiuc, Sorin Titel sau Nicolae Velea, cronici literare de Nicolae Manolescu, Eugen Simion sau Gabriel Dimisianu. Pe pagina īntāi, „Īn fiecare săptămānă Marin Preda răspunde la o īntrebare”, Marin Sorescu este titularul cronicii teatrale, iar Fănuş Neagu şi Geo Dumitrescu răspund la „Poşta redacţiei”.


1974-1989


După 1974, īn timpul conducerii asigurate de Nicolae Dragoş şi Nicolae Dan Fruntelată, „Lucea­fărul” devine din ce īn ce mai sub­ordonată ideologiei partidului, situaţie cu care se confrun­tă īntreaga noastră presă culturală. Cu toate acestea, nu lip­sesc anchete inci­tan­te, cum ar fi cea pri­vind cartea lui Marin Preda, Viaţa ca o pradă (nr. 6 din 1978), la care participă Z. Ornea, L. Ulici, D. Uricariu, versuri de Grigore Vieru, Con­stantin Abăluţă sau Gabriel Chifu.


1990-2008


Anul 1990 aduce desigur o schimbare funda­men­tală īn conţinutul şi fizionomia publicaţiei. Sub directoratul regretaţilor Laurenţiu Ulici şi Marius Tupan, „Luceafărul” redevine o revistă a tinerilor aspiranţi la gloria scrisului, o gazdă primitoare a textelor aflate īncă īn manuscris (celebra rubric㠄Cerneală proaspătă”), precum şi a scriitorilor aflaţi īn prim-planul vieţii literare a momentului. Astfel, nu lipsesc din paginile sale proze şi poe­me de Alexandru Ecovoiu, Bogdan Ghiu, Ioan Groşan, Gheorghe Schwartz, Cristian Popescu. Aparatul critic este asigurat de Laurenţiu Ulici, Alexandru George, Marian Popa, Florin Manolescu. Nu īn ultimul rānd, trebuie amintite rubricile săptămānale dedicate teatrului, muzicii, lingvisticii şi cinematografului.


Cronica elementară


primul articol al lui Ştefan Bănulescu ca redactor-şef al revistei „Luceafărul” (nr. 25 / 22 iunie 1968)



Noua ediţie a revistei „Luceafărul” ar vrea să-şi afirme de la īnceput un caracter simplu de lucru, de īnţelegere activă şi de respect pentru munca literară onestă şi pentru numele de scriitor. Este o mărturisire care priveşte noul curs al vieţii noastre literare, cīt şi pregătirea, īn spiritul demnităţii de breaslă, a apropiatei Conferinţe pe ţară a scriitorilor. Captivanta dificultate a unei reviste cum e „Luceafărul” – singura publicaţie, deocamdată, dedicată īn mod expres literaturii tinerilor, cuprinderii tendinţelor şi formulelor artistice diverse ce-şi caută afirmarea – n-ar trebui să sperie pe nimeni. Departe de noi teama īn faţa diversităţii literare, ştiind că lipsa capacităţii de īnţelegere a modalităţilor artistice multiple poate face loc intoleranţei, dacă un talent ştiut şi confirmat ar putea recurge la tăcere īntr-un climat nepotrivit, cu atīt mai mult condeiele proaspete şi neştiute sau nejustificat ignorate ar risca să eşueze prin eroarea de a muta şi coborī talentul din natura lui spirituală distinctă īn categorii nivelatoare.


Revista „Luceafărul”, īn noua ei ediţie, a cerut de la primul său număr şi va cere cu consecvenţă autorilor tineri, īn primul rīnd literatura lor, pentru că, această literatură poate deveni argumentul fundamental de calitate a viabilităţii unei modalităţi scriitoriceşti sau alteia, argument mai puternic de cele mai multe ori, decīt articolele de teorie elogioasă pe care, probabil, unii autori tineri le au gata scrise asupra formulelor artistice preferate.



Prefaţă la cīteva răspunsuri


Editorial semnat „LUCEAFĂRUL” din


nr. 27 / 6 iulie 1968



Īn noua ei serie „Luceafărul” īncercă să redevină o revistă a scriitorilor tineri. Ne-am exprimat gīndul acesta din capul locului şi, dacă am pus īn locul tradiţionalului (şi uneori pretenţiosului) pro­gram numai cīteva puncte modeste de reper este pentru că n-am voit să plecăm de la teorii (oricīt de bune, oricīt de promiţătoare), ci de la li­teratură, n-am voit să conformăm pe scriitori unor formule prestabilite abstrac­te. Aşadar, scriitorii tineri sīnt (şi mai ales cei foarte tineri vor fi), īnainte de orice, publicaţi cu literatura pe care o scriu. „Luceafărul” este revista lor īn primul rīnd datorită acestui fapt: pentru că vor fi nemijlocit prezenţi īn coloanele „Luceafărului” cu ceea ce scriu. Cum tinerii scriitori nu alcătuiesc un „grup”, ci o familie mai largă de spirite, īn care modalităţile cele mai diferite coexistă, se īnţelege c㠄Luceafărul” nu este (nu poate fi) refractară faţă de această firească diversitate. Am căutat şi vom căuta cu discreţie să punctăm această diversitate īn interiorul fiecărui număr al revistei, avīnd grijă ca originalitatea fiecăruia să poată ieşi īn evidenţă. Noi vrem să īnfăţişăm cititorilor literatura lor aşa cum este, respectīndu-i diversitatea, tendinţele orga­nice, stilurile, fără a interveni arbitrar īn mişcarea ei lăun­trică, fără a o sili să intre īn nişte tipare exterioare. Acesta este unul din principiile noastre fundamentale: respectul pentru realitatea vie, īn continuă prefacere, contradictorie uneori, a literaturii tinerilor, renunţarea la orice obstacole false şi stīnjenitoare... Vrem să facem o revistă pentru literatură, nu să inventăm literatură pentru revistă. [...]


E de la sine īnţeles că o revistă făcută de tineri şi adresată tinerilor nu poate să publice numai scrieri antologice. Talentele sīnt de mărimi diferite şi o literatură nu se constituie numai din piscuri. Vom avea īnsă grijă ca poezia, proza sau eseul colaboratorului nostru să nu coboare, totuşi, sub o limită admisă. Vom face, totodată, īn aşa fel ca mitul scriitorului nepublicat să dispară. Lăsīnd pe oricine să-şi afirme formula pe care o crede cea mai fericită, īn cadrele, fireşte, ale principiilor noastre ideologice, īi dăm posibilitatea să-şi dovedească măsura adevărată a talentului. E ce-şi poate dori mai mult un scriitor tīnăr şi ceea ce „Luceafărul” propune colaboratorilor săi de azi şi mīine.



Cuvīnt īnainte


Semnat „L”, apărut īn nr. 1 / ianuarie 1990, sub direcţia lui Laurenţiu Ulici



Apărīnd īntr-un moment al Revoluţiei Romāne de tensionată confruntare a opţiunilor, speranţelor şi īndoielilor, noua serie a „Luceafărului” vrea să se adauge, cu nota sa proprie, tuturor evenimentelor care de la 16-22 decembrie 1989 şi pīnă azi au dat caracter de exorcism actului de răsturnare a infernalei dictaturi ceuşiste. Ştim foarte bine că nu e īncă momentul intrării īn normalitatea vieţii literare, dar ştim la fel de bine că numai normalitatea vieţii literare, implicit a vieţii social-politice īn genere face posibilă apariţia unei reviste dedicată literaturii. Fireşte, a unei reviste adevărate, deschisă, fără nici un fel de īngrădire, alta decīt legea morală, spre tot ce este valoros īn peisajul literelor contemporane, spre scriitorii buni din toate generaţiile şi genurile, o revistă fără prejudecăţi ideologice, neangajată politic īn sensul curent al termenului, dar făcīnd, totuşi, politică literară īn sensul superior al cuvīntului, de īncurajare, promovare şi afirmare limpede a valorilor estetice īn bază etică, a bunului simţ critic ce nu lasă loc īngheţului spiritual şi a contactelor cu literatura universală īn numele ideii că numai īntrucīt sīntem noi īnşine putem fi europeni şi universali. O asemenea revistă literară şi artistică, īntemeiată pe adevăr, pe frumos şi pe bine vrea să fie „Luceafărul”.



 


Bogdan Ghiu


Duhul stă mai mult pe afară. Stă mai mult neīntrupat decīt īntrupat.



Ce īnseamnă, īnsă, „a fi īntrupat“, „a se īntrupa“? Locuie?te ca īntr-o cană, ca un lichid īntr-un vas etc.? El nu este altceva īn clipa īn care e īntrupat, căci dacă ar fi altceva rămīnīnd ce este, dacă ar avea două naturi, l-am putea (poate) „prinde“, i-am „dibui“ natura lui primă, prin a doua, cea īntīmplătoare. Cīnd nu se īntrupează nu e nimic pentru noi. Īntrupat, el nu e dual, duplicitar, ci „devine“, este lucrul īn care se īntrupează. El este acel lucru ?i nu e ?i altceva īncă, īn plus. Verbul „a se īntrupa“ minte cu prefixul lui: nu e vorba de a intra, de a fi „īn“. Nu există o interioritate diferită ca substan?ă de pere?ii ce ar delimita-o, con?ine-o. Duhul „īn“-trupat e un fel de lichid tot una cu vasul, un lichid care e īnsu?i vasul, un lichid cu formă de vas (ca ?i cum...), care nu e vas. Tocmai trupul, con?inătorul, deci, lipse?te. Nu există trup, corp. E numai duh, numai spirit, suflet etc. Nu există trup, există numai duh devenit trup. Spirit-ca-trup. Tot ce e este spirit, duh.


(Fragment dintr-un text publicat īn „Luceafărul“, nr. 2 / 13 ianuarie 1993)

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul