Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Luceafărul - ţara în care am emigrat şi m-am simţit liber

        Ion Cucu


Revista literară „Luceafărul” a însemnat pentru mine „ţara” în care am emigrat şi astfel am devenit liber mai întâi în plan profesional. Simţeam că am multe de spus din punct de vedere fotografic, fiind şi eu atras de atmosfera de emulaţie creatoare din vremea când redactor-şef la revistă era Ştefan Bănulescu. Am transformat propriul meu ochi în aparat fotografic, aflat între noii şi minunaţii mei colegi Nicolae Velea, Dan Cristea, Grigore Hagiu, Cezar Ivănescu, Dorin Tudoran, Sânziana Pop, Ion Gheorghe, Aurel Dragoş Munteanu, mai apoi Mihai Unghea­nu, Virgil Mazilescu, Mircea Dinescu, Mircea Croitoru, Teodor Balş, Matei Gavril, Nicolae Dan Fruntelată, Nicolae Dragoş, Gheorghe Suciu. I-am întâlnit şi i-am cunoscut pe colabora­torii aproape permanenţi ai revistei: Ma­rin Preda, Constanţa Buzea, Adrian Păunescu, Gheorghe Pituţ, Fănuş Neagu, Mircea Micu, Iulian Neacşu, Ion Băieşu, V.F. Mihăescu şi pe mulţi, mulţi alţii – tineri şi mai vârstnici, precum Edgar Papu, Alexandru Piru, Dan Zamfirescu, Modest Morariu. Aceştia din urmă veneau frecvent la şedinţele de cenaclu, organizate şi susţinute de revistă, în care au citit şi au devenit scriitori mulţi tineri ce astăzi fac parte din breasla performantă a Uniunii Scriitorilor din România. Pentru cine nu ştie, vreau să amintesc că toate aceste momente ale revistei, alături de cele ale Uniunii Scriitorilor (lansări de cărţi, întâlniri cu cititorii, călătorii de documentare) se află pentru totdeauna înregistrate fotografic în arhiva personală. Fotografiile făcute la revista „Luceafărul” au călătorit în expoziţii, albume, în manualele şcolare, în dicţionarele literare, pe internet. Mai bine de 20.000 de imagini, toate în alb şi negru, pot fi oricând adunate şi tipărite într-o istorie exhaustivă în imagini a literaturii române. Avem în fotografii 50 de ani de istorie literară: oameni, vieţi, momente unice.


Mi-am iubit şi îmi iubesc în continuare colegii de redacţie, după cum îi iubesc şi pe toţi ceilalţi scriitori pe care i-am întâlnit, i-am apropiat şi absorbit în sufletul meu prin intermediul unui biet aparat – ochiul. Aş putea spune că fiecare clipire a însemnat un cadru înregistrat pe peliculă.


Deplâng şi plâng pe aceia care nu mai sunt printre noi, suferinţa mea fiind tăcută, dar adânc dureroasă. Eu nu i-am putut despărţi după criterii politice, după cum ar fi dorit unii şi după cum am fost condiţionat de alţii. Ei rămân pentru totdeauna alături, unii cu alţii, în ipostaze cel mai adesea debordând de tinereţe, dar topiţi de chinurile confruntării cu albul hârtiei. Îmi este cumplit de dor de redacţia revistei „Luceafărul” în care am reuşit să emigrez şi să devin creator liber, în care am râs şi am plâns mai bine de 20 de ani.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul