Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Frumuseţea după-amiezelor de joi

        Constantin Stan


După prima lectură la cenaclul „Junimea“, profesorul Crohmălniceanu mi-a spus: „Dacă ai un volum de astfel de proze, sunt sigur că Mărin te-ar debuta“. Îi spunea lui Marin Preda „Mărin“ cu afecţiune şi complicitate prietenească. Nu eram pregătit de debut şi propunerea mă speriase. Aşa că, tot la îndemnul său, abia peste un an aveam să îmi iau inima în dinţi şi să duc nişte proze la „Luceafărul“. Revista se afla pe Ana Ipătescu, într-un imobil frumos care găzduia pe scara principală „România literară“ şi „Viaţa românească“ (dacă nu mă înşel şi „Secolul XX“), iar pe scara de serviciu, la mansardă, „Luceafărul“. M-am dus pe la vremea prânzului. Redacţia – destul de pustie. L-am căutat pe S. Da­mian, care era secretar general de redacţie şi i-am spus ce şi cum am ajuns la dânsul. Ce m-a uluit a fost absenţa din biroul său a oricărui semn al unei redacţii: pe dânsul l-am găsit părând că nu are nimic de făcut, dar nici că ar fi bucuros de oaspeţi, iar pe birou nu era nici măcar o hârtie, darămite febrilitatea pe care mi-aş fi imaginat-o (şi pe care aveam să o trăiesc mai târziu) specifică presei. Dintr-un sertar a scos un dosar, a pus textele mele acolo şi mi-a spus să trec peste... nu mai ţin minte cât timp. Ştiu doar că, de teamă, am tot amânat următoarea întâlnire, aşa că din martie am ajuns din nou la S. Damian, pe la începutul verii. Tot pe la prânz, tot în aceeaşi atmosferă, tot în acelaşi ritual: a scos din sertar un dosar şi mi-a comunicat sec „veniţi pe 6 iulie seara, la corectură“. Joi, 6 iulie 1972, este ziua în care m-am îndrăgostit iremediabil de atmosfera, de viaţa, de lumea fascinantă a unei publicaţii. Neştiind eu ce înseamnă „seara“, m-am înfăţişat pe la patru după-amiaza, când mai nimeni nu venise. M-am aşezat timid pe un scaun şi am asistat la metamorfozarea, pas cu pas. minut cu minut, a locului: au început să apară marii, de neatinşii poeţi şi prozatori, redactori ai „Luceafărului“, apoi colabora­torii constanţi, prietenii lor. Toţi se simţeau ca acasă, se purtau lejer, se tutuiau, glumeau cu secretarele sau cu cei ce ieşeau din biroul corectorilor. Apoi a început foiala cu şpalturi, cu revizia I, revizia II, cu albele, cu încruntări sau reproşuri surde. Nimeni nu mă băga în seamă. M-am hotărât într-un târziu să intru la corectură şi să spun cu glas stins „mi-a spus domnul S. Damian să vin azi la corectură“. Am fost întrebat de nume, mi s-a întins o foaie imensă, în emoţia mea de atunci şi, oricât m-am străduit, nu am reuşit să văd ceva: toate materialele, fotografiile, titlurile se răsuceau între ele de parcă erau la roata norocului. Am tras adânc aer în piept, şi-am reuşit să îmi văd povestioara Departe, acolo la noi, dincolo. Am stat pe hol cu pagina în faţă încercând să desluşesc literele, dar ochii îmi fugeau numai şi numai asupra numelui meu. M-am despărţit cu greu de ea, am dus-o oftând la corectură şi, când cineva mi-a luat-o din mână cam grăbit, cam fără deferenţa la care mă aşteptam, mi-a venit să mi-o iau înapoi şi să fug. Nu îmi mai aduc aminte dacă era don Gelu Stoicescu (nea Gelu, pur şi simplu). Dar silueta lui puţin adusă de spate (la care alătur mereu pe cea a lui Ingrid Fulga), mirosul de cerneală tipografică proaspătă, importanţa aproape ceremonioasă pe care o afişau „bobocii“ care îşi făceau întâiele corecturi, plecările de la redacţie (mai târziu, joi seara, plecam de la Casa Scânteii cu Nicolae Velea, stând cam în aceeaşi zonă, târându-ne picioarele până la „Triumf“, la Fiţa Filosofiţa – ospătăriţa –, şi-apoi, dacă ne mai rămânea ceva prin buzunar, la „Primăvara“), strângerea de inimă aşteptând uneori să vină paginile de la Consiliul Culturii (uneori, cu „X“-uri mari roşii, pe material), ritmul linişte-freamăt-agitaţie paroxistică-linişte în care se derulau cele 3-4 ore ale redacţiei joi după-amiază sunt cele mai frumoase amintiri pe care le am şi de care mi-e dor uneori ca de propria-mi tinereţe!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul