Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Lumea lui Răzvan Gheorghe

        Ioan Buduca

Unii au talent. Cei mai mulţi īngroapă un talant luat cu īmprumut. Puţini sunt cei care ştiu să construiască o lume: nu-i recunoşti după o tehnică anume a versului, ci după lumea lor. Acesta e cazul lui Răzvan Gheorghe, un debutant īn poezie care-şi scoate lumea lui dintr-o piatră seacă. Ai zice că ar fi piatra seacă a prozaismului. Dar nu, nu e aşa. Chestia asta ar fi talantul īmprumutat din aerul epocii. Nu din prozaism ţāşneşte, aici, poezia. Ci chiar din proză. Şi totuşi, nu avem īn faţă poeme īn proză. Ciudat. Poemele lui Răzvan Gheorghe sunt, tehnic privindu-le, ca pe nişte maşinării adică, propoziţii prozaice īn jurul cărora se adună un nor de alte propoziţii īn proză. Totul e proză, mai puţin norul. Tot misterul vine din felul cum norii aceştia aduc pe pămāntul de hārtie al paginii o ploaie care face să crească o lume.


Două exemple. „Podul palmei este arma secretă a tatălui vitreg.” Propoziţia aceasta adună īn jurul ei altele similare, descriind o familie şi atmosfera īn care trăieşte. Ciudat: īn cele din urmă, avem o lume īntreagă, tandreţea unor amintiri traumatice. Oximoronul tandreţe (care este al descrierii) – agresivitate (care aparţine atmosferei de viaţă) face toţi banii, ca să zic aşa. El este stānca din care ţāşneşte o apă bună de băut. Al doilea exemplu: „Tot īn acea vară, sfinţii au fost obligaţi, prin lege, să īşi revendice, post-mortem, miracolele pe care le-au comis”. Urmează o mică apocalipsă: totul se prăbuşeşte. Rămāne norul unui poem-parabolă. Din lumea lui auzi un strigăt īmpotriva legiferării: unde-i lege, s-a născut păcatul. Ceea ce, de altfel, o ştiam de la Pavel.


Răzvan Gheorghe nu este dator nimănui īn aparatul tehnic al poemelor sale. Mai rar un aşa debut. Ce-i lipseşte, deocamdată? Care e chestia care ne face să nu vedem īncă marea poezie? Ni se pare că textele acestea sunt totuşi prea familiare. Au aerul déją-vu al unei tematici minore. Aşa era şi aerul parabolelor din Evanghelii. Īn clipa īn care norii lui Răzvan Gheorghe vor prinde strălucirea unor semnificaţii puternic īncărcate cu electricitate spirituală, s-ar prea putea să avem surpriza cea mare a marelui poet. Doamne ajută! Metastazele luminii (Charmides, 2011) trimit spre o lume de dincolo de cancerul actual al prozaismului despiritualizat.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul