Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Ruxandra Anton

Dragostea ta cu două tăişuri


pīnă la dragostea mea
ai băut sīngele cald al umbrei mele
ai scris zeci de scrisori de dragoste
ai īnchis ochii singurătăţii
īn vīntul aprins al dimineţilor
ai cutreierat lumea īn lung şi īn lat
cu obrazul ars de febra drumului
īn căutare de paşi cunoscuţi
mi-ai strigat numele
īntre pereţii īntunecaţi ai ecoului
şi ai ascultat rīsul lui īnăbuşit
gīndul la mine īşi căuta uitarea
īn care să fie gravat
nimeni n-ar fi crezut
că va fereca toate spaimele
şi ne vom īntīlni
ai vorbit cu necunoscuţii īntristaţi
mai multe decīt am ştiut eu despre mine vreodată
şi decīt ar īncăpea pe corzile unei chitare


acum cuvintele tale sīnt cu două tăişuri
nu-mi aduc flori
nu mă iau de mīnă
nu rămīn multă vreme cu mine
sīnt ca nişte cai obosiţi
īnfometaţi şi legaţi de picioare
care mă urmăresc cu privirea
nu plīng nu strig īmi leg inima de picioarele lor
şi refuz să mă mişc.


Printre rochii şi īngeri


toamna se grăbeşte
mă caută īn rătăcirile tale
frunzele au īnnebunit de cīnd īţi scrii pe ele trădările
şi mi le trimiţi prin curieri de ocazie


tu nu mă mai iubeşti
mi-ai legat īntrebările de păsări migratoare
cuvintele privesc īn gol
toate īmi arată vise scrise pe cruce
toate dispar cīnd vreau să le ating


cineva rīde tare
cineva īmi scoate din suflet īncă un īnger mort
īl fotografiază din toate unghiurile
īl aşază īntr-un sac de haine transparent
şi īl agaţă īn dulap printre rochiile mele


tu citeşti cu glas tare cuvinte de dragoste
dintr-un buchet de flori uscate
obrazul meu drept este ars de īntrebări
obrazul meu stīng este īngheţat de durere
eu trag de un fir al tăcerii
şi totul se deşiră
printre rochii şi īngeri.


Ciorile lui Vincent şi ploaia


Ca o sperietoare bătută de vīnt
stolul de ciori se roteşte pe cer
mīinile mele īn mīinile tale
aleargă
aleargă


sub pleoape rulează filmul lui Hitchcock


la noapte ciorile vor intra
īn tabloul lui Vincent van Gogh
şi dragostea mea va intra la noapte
īn ochii tăi
pe căi multe şi īntortocheate


aşa se īntīmplă cu toate păsările


ploaia şi-a coborīt
funiile de apă
cu repeziciune
ne īmprăştie sărutul
pe florile din parc
uzi pīnă la piele tremurăm
ne spunem cuvinte foarte fierbinţi
cuvintele intră dintr-o īncăpere mare a cuvintelor
īn alta şi mai mare
oamenii trec grăbiţi
īn ochi li se cască
gropi adīnci de tristeţe
dacă vreodată vom ajunge ca ei
atīt de obosiţi să mai visăm
atīt de obosiţi să mai avem sentimente
te rog să fugim
īntr-o ploaie ca asta
ce astupă uitarea


nu vreau o viaţă
ca o săritură la trapez
cu mīinile legate de suflet
cu zile şi nopţi
īn care stolul de ciori
zboară doar īn muzeu.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul