Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Paşcu Balaci

Amintire din Piaţa Roşie


În martie optzecişitrei am fost
La Moscova cu turlele-i de aur,
Metropolă cu înger şi balaur,
A treia Romă, aşteptând glasnost1.


La Lenin, n-am mai fost2. Nu avea rost.
Să-l văd pe bolşevicul minotaur?
– „Unde-ai ascuns, Ilici, al nost’ tezaur?
În Kremlin? Ermitaj? Sub permafrost3?”


Când m-am întors apoi din preumblare
În Roşia Piaţă să-mi văd neamul,
Un inginer, pe rană-mi puse sare:


– „Ştiai că ruşii dus-au cu toptanul,
Nu doar lingouri, hrisoave, odoare,
Ci şi uraniu, depăşindu-şi planul?...”


Miraj letal


În secolul al şaisprezecelea, departe,
La minele de argint din Jáchymov4
Într-un depozit de steril, din crov,
Pe timpul nopţii, într-un chip aparte,


Ca din bătrâne, jilăvite boarte,
Sătenii-n pândă, o lucire mov,
Cu unduiri verzui, fără istov,
Văzură şi fugiră, ca din Carte,


Preotul să citească acol’. Fireşte,
Lucru curat nu e cu-acea grămadă:
„Un somn ciudat, pe dată, te loveşte”...


Şi fost-a runcul o nocturnă nadă:
„De ce pământu-n beznă licăreşte?
Dracul o fi? Sau a comorii pradă?”


Tărâm de peşteri


Toţi Apusenii sunt tărâm de peşteri;
Atât de mare că îmi este teamă
Să nu mă prăbuşesc, fără de larmă,
În grotele cu ape-n rol de meşteri.


Îngheţuri, secete, diluvii, creşteri,
Au tot trecut prin ei fără reclamă,
Spălând la vale aur, fier, aramă
Prin ere cu statornice descreşteri.


Cavernele de-aici, ce sunt, copilă?
Sunt minele lui Dumnezeu Minerul,
Care în marea şi bogata-I milă


A scufundat în Apuseni tot cerul,
Iar arderea din inimă-i feştilă
Cu care se împrăştie misterul...


Lumea de lemn


Şi putina cu brânză, furculiţa,
Turbinele de moară ce bat apa,
Ciubere care spală în zori pleoapa
Şi plosca unde arde şliboviţa


Şi tunul vechi ce crapă sub arşiţa
Verilor scurte, jugul, plugul, grapa,
Talpa-ncălţărilor, cerceii, agrafa,
Răsteul, tocul, căucul şi spiţa


Pe osia căruţei ce la vale
Porneşte spre câmpie ca o arcă:
Toate-s din lemn, mai tare ori mai moale


Şi chiar căsuţa moţului e-o barcă
Pe vârful unui val ce saltă-agale –
Semn de hotar cu Românească Marcă.


(din „Cartea de uraniu” )

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul