Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Invitații lunii

        Lidija Dimkovska

Lidija Dimkovska s-a născut în 1971 în Skopje, Macedonia. A ab­solvit Literatură comparată şi universală la Universitatea din Skopje. În anul 2000, la Universitatea din Bucureşti, şi-a dat doctoratul în Litera­tura română cu o lucrare despre poetica lui Nichita Stănescu.  A publicat cinci volume de poezie în ţara natală. Pentru primul volum a obţinut Premiul de debut. Penultimul volum al ei a apărut în traducere în limba slovenă în 2004. O selecţie de poeme sub titlul Meta-spânzurare de meta-tei a apărut tradus în limba română la Editura Vinea, Bucureşti, 2001, pentru care a luat Premiul Poesis la Zilele Poesis din Satu-Mare, 2001. În 2004 a publicat primul său roman, Camera ascunsă, pentru care a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Macedonia pentru cel mai bun roman al anului.


În româneşte: Ioana Ieronim şi autoarea


Cub


Am scos o latură a cubului
şi-am obţinut o cutie de pus cărţi sau jucării,
aici mi-am păstrat braţul amputat, capul retezat,
viscerele cu peceţi de ceară.
Am scos două laturi ale cubului
şi mi-am făcut o remorcă unde-mi întind picioarele spre infinit,
tribună fără tribun
bună la primii paşi, la ultima cădere.
Am scos trei laturi ale cubului
şi mi s-a făcut masă de pus cotul,
un tunel personal pentru carnea mea roşie,
o poartă spre clipa în care-am fost concepută, un giulgiu
sub care mă trag de parcă ar fi mormântul vieţii.
Fără patru laturi ajunge o baracă,
o piramidă nocturnă, un cort pentru doi,
o pânză pentru furtună, adăpostul morţii.
Am scos cinci părţi ale cubului şi am oglindă,
autoportret, libertate şi corecturi,
o pernă albă, o foaie de hârtie neagră.
Am vegheat asupra părţii a şasea, am mângâiat-o,
iubito, iubito i-am zis,
a fost un pătrat frumos cu unghiuri exacte de 90°.
L-am apărat de tot ce era străin de el,
boltă de sticlă am fost deasupră-i, geam anti-glonţ,
m-am ghemuit cu braţele pe podea
să mă fac una cu el,
dar în loc să mă renasc, un cub
– m-am făcut ţăndări, am explodat, îngrijitoarea
a venit şi-a strâns cioburile pe făraş,
mi-a şters umbra cu o cârpă udă
şi a-nchis uşa. Cubul m-a încuibat.



Azilanţii


Cel mai mare centru de azilanţi e sub pământ.
Sunt sinucigaşii, emigranţii pe lumea cealaltă,
neacceptaţi, reprimaţi şi torturaţi în lumea asta.
Centrul subteran al azilanţilor oferă libertate de mişcare
de la periferie spre centru şi invers,
trei mese pe zi şi permis zilnic de plimbare.
Azilanţii au la brăţară etichete standard.
Dar, ia te uită, morţii obişnuiţi fac greva foamei
împotriva excedentului de sinucigaşi din jur.
Ei nu vor azilanţi pe lângă casele lor îngrijite,
nu vor să vadă ştreanguri peste tot, flacoane goale,
oasele rupte ale celor ce s-au aruncat în gol, burţile umflate ale înecaţilor.
În grădinile lor înverzite plantează cruci, nu sperietori de ciori
pentru cei morţi fără voia Domnului. Azilanţii
sunt nedumeriţi şi furioşi, târându-şi mereu câte un picior.
Unii au uitat să lase mesaj, alţii să-şi sărute fiica,
unii au lăsat costumul la curăţătorie, alţii nu şi-au făcut testamentul,
unii n-au contramandat călătoriile, alţii n-au stabilit întâlnirea cu moartea.
Dar iată-i aici. Cu traducătorii pe coridor
şi dosarele în mâini aşteaptă să-i primească funcţionarul de azil.
Naţionalitate, sex, religie. Mulţi au părinţi
dar n-au ţară părintească. Unii au avut alergie la pământul arat
şi neputând săruta ţărâna au fost siliţi să plece dedesubt.
Unii au fugit de ei înşişi o viaţă întreagă
şi n-a avut cine le plăti pilule să nu îmbătrânească.
Unii au risipit şi nenorocul, nu doar norocul.
Alţii n-au făcut dragoste ani în şir cu dragostea vieţii lor.
Unii au fost ucişi de cei apropiaţi şi dragi nu cu un cuţit, ci cu un ac sau o pensetă.
Există printre ei unii care-s vii abia după ce au murit.
Centrul azilanţilor e plin, separat cu sârmă ghimpată de lumea morţilor obişnuiţi.
Eu am sosit ieri. Am două permise de liberă trecere.
Ziua voi sta în centrul azilanţilor,
noaptea în casa morţilor obişnuiţi.
Nu ştiu din care n-am să mă mai întorc.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul