Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Plagiatori și originali

        Hipo

Desigur, recentele acuzaţii şi contra-acuzaţii de plagiat vor declanşa o isterie a plagiatelor la noi, unde totul se judecă īntr-o totală lipsă a măsurii. De altfel, īn majoritate, cei care īşi dau cu părerea nu au făcut, probabil, lucrări de tip doctoral – cu atīt mai puţin le-au coordonat – şi vorbesc după ureche. Alţii, chiar dacă le-au făcut, le au īn alte do­menii şi aici lucrurile nu sīnt comparabile. Pentru o lucrare de drept apar cu totul alte criterii decīt la una de filologie sau de hidraulică īn aprecierea originalităţii. Īn domeniiile ştiinţelor fudamentale, să zicem īn algebră, dezvoltările originale posibile sīnt puţine şi īnsăşi realizarea istoricului rezolvării unor probleme este o lucrare de interes.


Nu mai puţin, pot exista lucrări care să nu aibă nimic „copiat” din altele, dar să fie perfect neori­ginale şi/sau inutile. O sinteză de puncte de vedere (de tipul istoria receptării lui Eminescu) poate fi mult mai utilă şi interesantă decīt o „originalitate” gen „Eminescu şi mitologia chineză”.


Am avut un profesor (fie iertat!) care era doldora de articole şi brevete perfect originale, ba şi bazate pe experimente şi chiar am lucrat la unele dintre acestea ca student, īn practică. Omul se ocupa, printre altele, de materiale de etanşare. El combina, nu tocmai fantezist, dar, orişicīt, cu anumite impulsivităţi, diferite materiale de bază, īn felurite proporţii, supunīnd masticurile rezultate la probe standard. Cīrnaţii de masticuri rezultaţi – realizaţi chiar cu o maşină de tocat obişnuită, prevăzută la „output” cu dispozitiv pentru cīrnaţi – fie se făceau praf, fie rezistau puţin, fie mai mult. După, să zicem, 50 de probe, profesorul publica un articol despre influenţa dozajului componentei X asupra masticului, altul despre a componentei Y etc. Dacă rezultatul amestecului nu se pulveriza, el obţinea, de regulă, şi un brevet asupra combinaţiei care, desigur, nu ajungea niciodată să fie fabricată industrial. Articolele erau adunate īn volume.


Alt obiect de studiu al seriosului magistru erau cenuşile, din care pretindea că se pot realiza lianţi mai ieftini decīt banalul ciment. Sigur, nu şi mai buni. Şi aici dozajele variau, fineţea de măcinare şi ea, brevetele se adunau. Precizez că omul era foarte serios şi, īn bazele ştiinţei lui, era inatacabil, ştiind totul despre ciment, argilă, bitum etc., pe care doar năzuia să le īntreacă, tot clădind, īn acelaşi timp, o irefutabilă carieră pe cenuşă (la propriu). El nu era deloc, dar deloc, un plagiator. Dar cui servea originalitatea lui īn afara sieşi, pīnă īn ziua cīnd s-a prefăcut şi el īn cenuşă? Nici măcar nu ştiu dacă rămăşiţele lui au format baza vreunui mortar.


Orice om cīt de cīt hīrşit īn ale redactării articolelor, mai ales dacă are şi puţin stil, poate concepe o compilaţie strălucită şi inutilă, eventual preluīnd ideile unora şi prefăcīndu-se că le combate cu ale sale, malaxate de fapt din ale altora. O astfel de lucrare este o zădărnicie scandaloasă şi am văzut zeci de tipul acesta. Dar nu poate fi dovedită că ar fi plagiat.


Alt procedeu „ştiinţific” este acela bazat pe confuzia planurilor īn care excelează, īntre alţii, marginalii criticii şi istoriei literare. Ei numără, de pildă, versurile lui Arghezi pe poeme, cicluri, volume şi expun cu rigoare rezultatele sau compară substantivele utilizate de I.L. Caragiale īn comedii cu cele din Momente şi, respectiv, scrisori. Expun astfel (eventual la simpozioane academice) nişte rezultate cantitative „muncite”, „oneste”, „irefu­tabile”, care nu au, desigur, nicio relevanţă pentru ceea ce ar conta cu adevărat dacă ar ţine cineva să afle ceva despre opera autorului.


Recomand, aşadar, celor care vor să se ilustreze īn ştiinţă fără a risca scandaluri de plagiat să adopte strategiile verificate de mai sus şi să-şi arvunească bustul ce li se va īnălţa.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul