Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Oratoriul „Mesia” de Händel, la Sala Radio

        Costin Tuchilă

Stagiunea 2011-2012 a Orchestrei de Cameră Radio s-a încheiat cu un concert vocal-simfonic dirijat de Neil Thomson, în care a fost programată o lucrare cu valoare de unicat în repertoriul de gen: Oratoriul „Mesia” de Georg Friedrich Händel. Versiunea, excelentă, a fost primită cu entuziasm de public, un public care a ascultat în picioare celebrul cor Hallelujah, încheierea părţii a doua a oratoriului, Patimile lui Hristos. A fost, probabil, un mod de a omagia această pagină atât de cunoscută, o reacţie, cred, spontană, unul dintre acele gesturi surprinzătoare ce dau farmec atmosferei de concert şi pe care nu întotdeauna trebuie să ni le explicăm. Este evident însă că acest oratoriu continuă să producă o fascinaţie specială, indiferent de câte ori l-ai ascultat. Iar când e bine cântat de solişti, cor şi orchestră, creează realmente miraj.


Admirat mereu, Händel este unul dintre primii muzicieni care au scris pentru marele public, ducând la perfecţiune structuri larg răspândite în practica muzicală a vremii. Ideea, formulată în câteva rânduri în istoria muzicii, mai mult sau mai puţin explicit, e demnă de reţinut şi nu aduce vreun prejudiciu gloriei artistice a „omului-munte”, cum îi ziceau englezii. Händel a reuşit, ca nimeni altul, să se adapteze gustului contemporanilor, mai ales în muzica vocal-simfonică şi, parţial, în cea destinată teatrului liric, fără a face totuşi concesii. Aflat, ca şi Bach, la întretăierea unor estetici contradictorii, el a ştiut să împrumute creator de la italieni arta scriiturii vocale, de la germani tehnica, familiară, a cantatei, de la francezi stilul clavecinistic şi formula operei lullyste, realizând o sinteză a tuturor acestor elemente diverse, o sinteză exprimată elocvent şi, mai ales, personal, o sinteză uşor recognoscibilă. „Făcând din acest artist ger-­ man muzicianul lor naţional, scrie Émile Vuillermoz, englezii au consacrat gloria celui mai internaţional dintre compozitori.”


Cronologic, Mesia este al nouălea dintre cele 22 de oratorii ale compozitorului, compus în 24 de zile, în perioada 22 august - 14 septembrie 1741. Pentru prima lui audiţie, Händel alege Irlanda, pentru a schimba norocul, dar şi pentru că tradiţia catolică, puternică aici, îi oferea garanţii de succes. Succes care, la Dublin, în ziua de 13 aprilie 1742, când s-a cântat în primă audiţie această partitură, a fost unul de proporţii.


Mesia este singura operă muzicală rămasă în conştiinţa ascultătorilor care evocă întreaga viaţă a lui Isus, folosind multe fragmente din Vechiul Testament (Isaia, Psalmi, Maleahi, Hagai, Zaharia), din Epistolele lui Pavel către Corinteni şi către Romani, şi mai puţine din Evangheliile după Luca, după Matei, după Ioan (unul singur), Apocalipsa lui Ioan, alese de libretistul Charles Jennens. Pare ciudat că, în ciuda subiectului, textul se opreşte mai puţin la Noul Testament, ceea ce de la bun început îi conferă originalitate în raport cu alte partituri inspirate din viaţa lui Isus. Care să fie motivul acestei preferinţe? Händel a fost atras de valorile poetice ale Psalmilor, de figura energică a lui Isaia, care îi oferă părăsirea canoanelor, în consecinţă, o mai mare libertate imaginară. Oratoriul acesta are o unitate arhitectonică deosebită şi, în plus, o calitate rară: nici unul dintre numerele sale nu lasă impresia de lungime, de frază muzicală în plus. Totul pare calculat şi gândit funcţional, încât, după asemenea întindere muzicală (ce ar putea fi acuzată de o sensibilitate modernă drept monotonă), ai paradoxalul sentiment al concentrării. Händel este un desăvârşit arhitect al spaţiilor monumentale, dar şi un organizator eficient al detaliilor, cărora nu pare să le dea importanţă excesivă. Poate că exagerez, însă în faţa creaţiei sale vocal-simfonice ai sentimentul unui confort provenit dintr-o concentrare, repet, ciudată. În Mesia subiectul contribuie la acest aspect, el fiind un rezumat poetic; fragmentele alese prezintă avantajul de a avea această particularitate specială a concentrării, greu de presupus în epoca barocului. Rezultă, prin urmare, o muzică al cărei dinamism trebuie reliefat cu atenţie şi exactitate. Erorile de percepţie din partea interpreţilor conduc la grave rătăciri stilistice. Pentru că această „antologie sinoptică” a vieţii Mântuitorului, cu strălucitorul, explozivul ei Hallelujah, cu trompete care se avântă spre ceruri, are suficiente capcane atât la nivelul frazării, cât şi al dozajelor marilor ansambluri.


Unul dintre cei mai apreciaţi dirijori englezi de astăzi, oaspete frecvent al For­maţiilor Muzicale Radio, Neil Thomson este un bun cunoscător al muzicii baroce, dovedind, în mod particular, comprehensiune de ordin stilistic faţă de creaţia lui Händel. A dovedit-o prin felul în care a reliefat planurile mari descifrabile în construcţia acestui oratoriu, dar şi detaliile care îi conferă individualitate. Aş remarca apoi echilibrul, minuţios realizat, între ansamblul vocal şi cel instrumental, ştiută fiind îndelungata experienţă a interpretării muzicii lui Händel şi a Orat­oriului „Mesia”, pe care o supunea analizei Sir Thomas Beecham într-un eseu din 1959, constatând că, în secolul al XIX-lea, în plină epocă romantică, şi chiar în veacul al XX-lea, a existat tendinţa de a cânta această muzică folosind ansambluri vocale uriaşe, în evidentă disproporţie cu numărul mic de instrumente din partitura lui Händel şi cu realitatea vremii sale. Desigur, astăzi această problemă nu se mai pune; dar esenţial rămâne echilibrul din­tre un cor cu număr rezonabil de membri, mai mare totuşi decât cele cu care se cânta în secolul al XVIII-lea, şi orchestră. Or, dirijorul britanic a găsit, în versiunea de la Sala Radio, sonorităţile de ansamblu, dinamica şi culorile necesare pentru a pune în valoare acest echilibru cu un cor excelent (Corul Academic Radio, pregătit de Dan Mihai Goia) şi tineri solişti care au conferit expresivitate nuanţelor bogate din partitura händeliană: soprana Adela Zaharia, mezzosoprana Mihaela Işpan, tenorul Bogdan Mihai, basul Zoltán Nagy.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul