Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

O retrospectivă complexă

        Iolanda Malamen

De curīnd, Galeria Dialog a mai bifat īn programul expoziţional o retrospectivă de excepţie: Tapiserie şi pictură, semnată de Maria Mihalache Blendea, care a adus īn faţa publicului o operă de certă intensitate valorică şi emoţională.


Cunoscută şi ca mentor (profesor-şef de catedră pīnă īn anul 1996) al multor generaţii de artişti, la Secţia Textile a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Maria Mihalache Blendea, născută īn 1931, Avereşti (Roman), judeţul Neamţ, a expus, īncepīnd din 1957, pictură, tapiserie şi lucrări de artă monumentală īn muzee şi galerii din ţară, dar şi īn foarte multe alte ţări: SUA, Italia, Grecia, Siria, Suedia, Austria, Israel, Franţa, Mexic, Anglia ş.a.m.d. Primeşte mai multe burse de studii peste hotare, participă la tabere de creaţie, este răsplătită cu premii şi distincţii şi figurează cu lucrări īn muzee şi colecţii particulare, figurează īn cataloage de artă.


Cu siguranţă, de-a lungul īntregii creaţii, tapiseria a fost pentru Maria Mihalache Blen­dea un punct referenţial, un centru al strădaniei mīntuitoare, zona īn care şi-a adus fără discuţie o contribuţie inovatoare şi a fost şi momentul cel mai roditor al trudei. La războiul de ţesut, a construit cu migală, cu umilul fir de līnă pe care-l foloseau şi strămoşii noştri, īn tehnica hautelisse, adevărate opere. Exersīnd īnvăţătura īnaintaşilor, valorizīnd darurile acestei minunate arte, Maria Mihalache Blendea şi-a īnsuşit tehnica şi a reformulat visul şi realitatea cu noi tensiuni creative. Astfel, vegetalul şi cosmicul (temele abordate frecvent), structura substanţei cromatice şi forma sunt eternizate īn compoziţii prodigioase.


Desfăşurarea īn spaţiu, „risipirea” elementelor cerebral-fastuoase (Univers cosmic – 1995 – 230x250 cm, Mişcare īn spa-­ ţiul aştrilor – 1980 – 208x196), explozia muzicală a cromaticii şi a volumelor, fantezia picturală a umplerii spaţiului, Astru vegetal (1987 – 123x200 cm), lirismul autoritar din acel Arbore īn lumină (1987) sau din Exuberanţa grădinii (1980 – 104x148), Reflexe solare (1981 – 151x230), amintind atīt cromatic (albastruri, roşuri şi pămīnturi), cīt şi īn stratificarea formelor de tradiţia unor scoarţe ţărăneşti, ca, de altfel, şi Germinaţie (1982 – 114x157), străbătută de pulsul unui galben solar ce īmbină elemente tradiţional-vegetale cu cele moderne astrale. Relaţia emblematică cu natura defineşte, de asemenea, străvechi sonuri tradiţionale. Īn fine, acea Unduire vegetală (1982 – 180x132) sau Reflexe solare (1981 – 151x230), de o insolită picturalitate, sunt repere forte ale unei tehnici hautelisse practicată din ce īn ce mai rar, la un asemenea nivel de virtuozitate electivă. Se observă īn toate aceste lucrări o grijă permanentă de a nu ceda ispitei īnşelătoare a modernităţii; sedusă, totuşi, de ea, artista o măsoară atent, īntregind-o apoi īntr-un vital excurs plastic, sub impulsul irepresibil al bucuriei făcutului. O facere care, pe līngă transformarea materiei īn logos pur, aduce rigoarea sonoră şi vibrată a Cosmosului.


Programul de atelier al Mariei Mihalache Blendea are īnsă, dintotdeauna, īnscris īn gena creatoare şi pictura subsumată pasional, endemic. Expoziţia de la Galeria Dialog ne arată o pictoriţă delicată, autentică, de cele mai multe ori luminoasă, păstrīnd din tradiţia picturii romāneşti acea parte admirabilă a calmităţii īnrobită naturii. Se observă īn mare o disjuncţie īntre pictura eminamente lirică, cu vocaţia exprimării calme, şi majoritatea tapiseriilor īn care fermitatea discursului aduce cu sine o abordare contemporană, modernă, destructurīnd deseori universul. Oricum, īnsoţirea pe simeză a tapiseriilor cu picturi a fost o idee benefică a criticului de artă şi curatorului Ruxandra Garofeanu şi a artistei, īn felul acesta balansul dintre cele două arte (avīnd acelaşi creator) arătīnd totuşi o complementaritate simbiotică.


Tonurile picturii sunt cele ale unei muzici īn surdină, şoptită şi curăţată de explozii cromatice. Albastruri palide, galbenuri stinse, roşuri difuze. Chipuri, naturi statice, peisaje, compoziţii caligrafiate īn ulei cu atīta rafinament şi măiestrie, īncīt par lucrate īn tehnica acuarelei, atīt de des abordată de pictorii interbelici.


Īn istoria artei romāneşti, alături de un lung şi strălucitor şir de nume feminine, prin originalitate şi efervescenţă structurală, verticalitate morală şi har creator, Maria Mihalache Blendea va rămīne, fără īndoială, un artist cu o operă definită şi complexă.
 
Īn final, facem cuvenitele aprecieri Galeriei Dialog care, īn contextul unor dese şi nejustificate ezitări valorice, aduce pe simeze operele unor artişti de primă valoare.


Ochiul interior al lui Nicolae Macovei-Makovei


Despre Nicolae Macovei-Makovei, născut īn 1941 īn Iaşi, regizor de scenă la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti (1968-2002), actor de teatru şi de film, artist vizual independent, poet, cronicar plastic şi literar, ilustrator, autor de volume tipărite şi de DVD-uri, participant de succes cu artă digitală la numeroase expoziţii personale şi colective īn ţară şi īn străinătate, s-a scris şi se va mai scrie. Apreciat īn unanimitate de cei care i-au văzut lucrările şi au scris despre ele, arta sa a fost răsplătită cu premii, iar cataloage de artă din Europa şi SUA īl prezintă ca pe un important creator de artă digitală. Ar mai fi de adăugat apariţiile la posturile de radio şi TV şi prezentarea multor lucrări de-ale artistului īn reviste de cultură. Colecţii particulare din ţară şi din afara ei au achiziţionate lucrări de-ale artistului. Cam asta este, foarte pe scurt, activitatea unuia dintre cei mai vizibili artişti digitali ai momentului.


Galeria Simeza a găzduit īn mai, anul acesta, o expoziţie de grup: Nicolae Macovei-Makovei (grafică digitală), Vasile Anghelache (desen-gravură) şi Toni Avram (sculptură). Īn rīndurile care urmează mă voi referi numai la creaţia lui Nicolae Macovei-Makovei, artist că­ruia īi cunosc lucrările mai ales de la ultimele expoziţii de grup iniţiate de cu­noscuta pictoriţă Paula Ribariu şi intitulate Expoziţiile „Ziarului Neconvenţional”.


Legată contextual de apariţia īn mass-media a instalaţiilor video, pri­mele manifestări ale acestei arte pe computer, atīt de răspīndită astăzi īn toată lumea, au apărut cam pe la mij­locul anilor ’60, existīnd nume remarcabile care figurează īn orice enciclopedie legată de această zonă a artei. Multe dintre īncercările unor tineri artişti ai momentului se vor constitui cu siguran­ţă īn creaţii reperabile īn timp. Deo­camdată, cu toate strădaniile şi reuşitele, anume mefienţe şi prejudecăţi fac din arta digitală romānească una īncă īn reevaluare şi nu, cum era firesc, īntr-o nestăvilită expansiune.


Revenind la expoziţia Ochiul interior – grafică digitală, a lui Nicolae Macovei-Makovei, cīteva fraze ale ar­tistului ne lămuresc disponibilitatea enzimatică pentru această artă: „Com­puterul este un instrument docil care te apropie şi te īndepărtează concomitent de ceilalţi şi de tine. Te poate duce oriunde şi peste tot... Lucrările mele sunt dominate de energii «futuriste» şi de o poetică asemănătoare. Propun o lirică «subterană», miraculoasă, ce ţine de psihologia omului contemporan, dezorientat, individualist şi subminat permanent de «crize»”.


Puncte de vedere ale unui artist care a găsit īn obiectul-miracol al tehnicii de ultimi ani, computerul, un imaginar laborios, infinit.


Lucrările de la Simeza, noi ipostaze ale desăvīrşirii, sinestezii valoric-cromatice infinite, de care privirea se minunează. Computerul mīnuit conceptual şi valoric de Nicolae Macovei-Makovei este născător de paradisuri. Unduirile liniilor sunt enigmatice, seducătoare, iar cromatica un fantastic joc al spiritului şi al emoţiei. Artistul desluşeşte, inventează, invadează, descrie, suprimă, iniţiază, se extaziază, alunecă īn interiorul fenomenelor, īn miezul văzutului. Ochiul interior (sinele, conştiinţa spaţiului, luciditatea, ceremonialul cosmic) se compune şi se recompune īn ipostaze fabuloase. Nicolae Macovei-Makovei istoriseşte cu graţia unui profet, stilizează şi sacralizează, comunică. Artistul utilizează profesionist şi creativ resursele artei digitale, lăsīnd impresia unui zbor fantast printre fenomene şi lucruri, validīnd visul şi figurīnd imaterialul īn geometrii subtile.


Solitar, avīnd atelierul, şevaletul, pen­sulele şi culorile īn măruntaiele com­puterului, Nicolae Macovei-Mako­vei a aspirat cu īndreptăţită credinţă la neconvenţional ca la o formă de exprimare pe care timpul a īnceput deja s-o valideze. Un neconvenţional care nu l-a trădat pīnă acum. Lucrările transpuse de pe computer prin procedeul printării pe pīnză sau pe hīrtie Nicolae Macovei-Makovei ţine de estetica proprie, de conceptul rezoluţiilor, de subminarea convenţiilor. O artă care, chiar dacă nu va īnăbuşi clasicele mecanisme, va merge, cu siguranţă, din ce īn ce mai mult alături de ele, o artă despre care nu se mai poate vorbi de perisabilitate, o artă care şi-a fixat deja reperele īn timp.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul