Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Isabel Allende 70. Religia libertăţii

        Geo Vasile

Isabel Allende s-a născut în august 1942 la Lima, dar a locuit în Chile până în 1973, când Pinochet preia puterea printr-o lovitură de stat militară; nepoată a fostului preşedinte marxist chilian Salvador Allende, aceasta se refugiază în Venezuela, unde îşi continuă profesia de jurnalist. După 15 ani, se stabileşte în Statele Unite.


În 2009 vede lumina tiparului romanul Insula de sub mare (Humanitas Fiction, 2012, 394 p.), tradus din spaniolă cu dăruire şi cu o perfectă cunoaştere a celor două limbi, în primul rând a limbii române, de Cornelia Rădulescu.


Frescă urzită în jurul unor detalii istorice precise şi al unor personaje ce au existat în realitate, tip Macandal sau Toussaint Louverture, vizionară, fantastică şi, totodată, realistă, corală, magică, romanul alternează aventuri, moravuri ale unor europeni, dar mai ales patimile a mii de sclavi pe plantaţiile de trestie de zahăr, deportaţi sau traficaţi pe mai nimic, într-o lume de la antipozi, exo­tică, pestriţă, cu scene de război de o cruzime înfiorătoare. Cartea are respiraţia epică a unei posibile saga, amintind de brazilianul Erico Verissimo, de portughezul Lobo Antunes, dar şi de peruvianul Vargas Llosa. Isabel Allende aduce în scenă un efervescent amestec de rase, culturi şi tipologii umane, la răscrucea dintre veacurile XVIII şi XIX, cu atât mai mult cu cât acţiunea este plasată în Antile, mai precis în actualul Haiti, spre a continua în Louisiana, în spaţiul ce va să devină actualul oraş New Orleans. Insula de sub mare, în credinţa animistă a negrilor şi mulatrilor, este paradisul libertăţii pierdute, acolo unde se dansează în ritmul tobelor şi unde nu există sclavi, legendă-speranţă ţinută în viaţă de protagonista cărţii, Zarité, zisă Tété.


Atunci când, încă tânăr, Toulouse Valmorain vine în anul 1770 din Franţa în Saint Domingue, spre a prelua de la tatăl său în agonie plantaţia de testie de la moşia Saint Lazare, locuitorii (aborigenii) insulei nu mai existau de mult; exterminaţi de faimoşii conquistadores, ei au fost înlocuiţi de africani, deveniţi sclavi, puşi să trudească în condiţii inumane. Tété, abia copilă de nouă ani, este cumpărată de Valmorain ca fată-n casă bună la toate. Isabel Allende îi acordă acesteia rolul de raisonneur, de actor şi martor, de interpret epic paralel al faptelor, oamenilor şi întâmplărilor. În comparaţie cu Tété, Valmorain este un personaj mediocru şi meschin, retractil şi, totodată, abuziv şi arogant, influenţabil, alcoolic şi chiar fricos până la isterie. Va face din Tété victima sa predilectă, nu doar din pricina raportului stăpân-sclav, ci şi fiindcă senzuala mulatră înseamnă pentru el acuplarea şi carnalitatea ce i se refuză. Revoluţia franceză incendiază spiritele şi la Saint Domingue şi apoi în întreaga insulă. Războiul civil seamănă moarte şi scrum, constrângându-i pe coloni să abandoneze plantaţiile. Aproape toată lumea bună se refugiază în Louisiana, inclusiv Valmorain, urmat de Tété, nu înainte ca aceasta să obţină un înscris al eliberării sale din sclavie. Este momentul când Tété îl descoperă pe elegantul Zaharie, sclav liber, ce îi va deveni soţ, precum un dar nesperat de duioşie şi seninătate.


Isabel Allende nu-şi lasă cititorul să-şi tragă sufletul, alternând pagini dense de uneltiri şi episoade militare cu pagini pline ochi de eros şi pasiune; nu lipsesc, evident, loviturile de teatru. Insula de sub mare este un poem dedicat libertăţii şi sentimentelor adânci ale omenirii împotriva oricărei discriminări, oricărui abuz, împotriva sclavagismului şi a segregării rasiale ce, din păcate, s-a perpetuat până în mileniul trei, este un poem epic dedicat prin ricoşeu principiilor de egalitate şi demnitate umană.


Nu putem încheia acest comentariu fără a sublinia talentul excepţional de portretist al autoarei, precum şi densa tipologie umană adusă pe scena romanului: soldaţi şi sclavi războinici, piraţi şi nobili decăzuţi, preoţi vudu şi preoţi catolici, vătafi odioşi şi arivişti tip Cambray, medici, vindecători de culoare, precum misterioasa tante Rose ce pune în practică tămăduiri cu ierburi, decocturi şi unguente. Dar, pe fundalul în mii de culori al Istoriei, se decupează ubicuul portret al lui Zarité, eroina modernisimă ce soseşte de departe spre a ne aminti ce înseamnă religia libertăţii.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul