Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Traian T. Coșovei

ULTIMUL SPECTACOL
    lui Radu Robert



Aceasta e scena şi ăştia sunt mâncătorii de flăcări
                            arzând în aplauzele mulţimii...
Aceştia sunt actorii zugrăviţi pe pereţi.
Iar pe pereţi sunt zugrăviţi chiar pereţii –
cu un sânge prelins din guri încleştate:
pentru că nimeni nu scoate un cuvânt
despre amănuntele trecute sub tăcere.


Suspectă tăcere, iar eu prea plictisit
să cioplesc păpuşi cu nas mare care să mă mintă.
Aşa că voi rămâne o statuie de sunete predicând în pustiu.


Poate doar scrisoarea ta de la  Viena...



POVESTE


Ţine-te de naştere ca de speranţa unei valize
uitată pe un peron – aruncă mânerul mâinii de femeie sau om
care te-au uitat pe calea ferată.
Eşti fără de mamă şi fără de tată:
fii cuminte, gândeşte la ziua de mâine  încet, răbdător, cu briceagul.


Alţii îşi amintesc ploaia care trecea pe sub geam –
                               nişte proşti îndrăgostiţi de barierele de mărgean
urmărind peştii pe banii unor fundaţii obscure:
                                                            furau peştii doar ca să-i fure.
Sub steagul negru al morţilor erau piraţii din patria hoţilor.


Am adormit lângă tine în hamacul lor,
iar, mai apoi într-un geamantan de cuvinte. Şi aşa mai departe...
spre o ţară îndepărtată care nu mai are de mult oameni vii –
                                              doar pietre de râu, cruci şi stafii.


Poveste pustie ca o Siberie de nedreptăţi...
Ţi-am spus-o şi în vis şi dimineaţă.
Simt că adorm.



SCURTĂ ISTORISIRE


Peste fiecare tăcere a acoperişurilor
zboară încet o pasăre cu nume de margaretă.
Aduce copiii nedoriţi ai zilei de mâine – cei
                      cu nume de pâine, sabie şi baionetă.


Sunt copiii din care a muşcat ticălosul din tine –
milosul şi milogul firimiturilor cu care strângeai
                                     în braţe trădarea de mai târziu.


Eşti porcul dat la porci de pomană.
Eşti cel care caută alt porc, bun de cuvinte – 
scormonind printre amintiri şi morminte.
Eşti pâinea dată la câinii zilei de ieri.
Şi decazi în adâncul rece al zilei de mâine
braţ la braţ cu o moarte de mângâieri.



AMOR FATAL
    se dedică Ştefaniei



Abia aşteptai pe peronul unei amintiri
să ţi se arate adevărul la faţă: joben, geamantan de
                                                         etichete şi mustaţă.
Ţi se făcuse frică de dimineaţă când părăsiseşi
apartamentul cu apă caldă şi tot bordelul
în care ţi s-a părut că te joci cu trecutul
şi efemerul nerostit în cuvinte.
Aşteptai un tren cu luare aminte...


Credeai că aştepţi o sinecură ori măcar un copil –
                                nu ştiai cât de lacome sunt pieile de crocodil.


Ce să spun, ce să fac? Să mă urc ca maimuţa-n copac? –


Recile amintiri ale unei nopţi de vară
când tu purtai poşeta cu moarte – imprudentă şi încă vie –
                                                                   direct la subsuoară.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul