Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Dan Ioan Marta

ASOCIATUL


Poate la anul voi avea de purtat alte haine
şi nu pe acestea, īn ale căror buzunare
de cāte ori caut vreun mărunţiş de şansă legală
nimeresc doar suta ghinioanelor.


Şi-aşa mărunţişul īl găsesc rar,
īntotdeauna īn ultimul buzunar căutat...


Pe de altă parte, chiar dacă prin cap mi-ar trece
să folosesc suta īn loc de mărunţiş,
aş intra la falsificare monetar㠖
neputānd să mai tranzacţionez, chiar şi aşa amărātă,
o rată de schimb a următoarelor zile.


A venit? Cum cine? Asociatul.
Nu?


Ei bine, pānă atunci mai am puţin timp să admir,
din diferite unghiuri,
aceste zeci de tablouri fără conţinutul trecerilor mele.
Ce goale par din poziţia asta, privite
cu māinile īn buzunare şi fluierānd a pagubă.
Mă gāndesc să le īntorc, poate-poate se va zări
ceva īn ele.
O bătălie īn care n-am aruncat prosopul, īncă.
Sau, cine ştie, lumea văzută altfel decāt din casă
căci, cine mai ştie astăzi dacă dau crezare suferinţelor?


M-am dat nepotul toamnei īn căutare de fiică a salcāmilor
şi mi-a ieşit o trăire pe cinste,
cu surās departe de tot ce-a īnsemnat mormānt
şi de zvonurile c-or să-ncărunţească īntr-o vreme toţi genunchii.
Asta da soartă, dar n-am poză cu ea.


A venit? Cum cine?


Şi īn timp ce noul venit bea gānduri cu sānge din mintea mea,
ridic două degete īn aer pentru dreptul de-a avea nişte buzunare noi:


– Ia să-mi spui, tinere, cum se face o despovărare?
Individual sau colectiv?



CARTELĂ


Am căutat pe E-Bay toiagul lui Moise.
Niciun rezultat.
Am făcut comerţ cu pămāntul ce fuge de sub picioare
şi-am obţinut, la schimb,
o cartelă pentru deschis uşa mărilor.
Aş fi putut obţine şi o ancoră, dar am zis nu –
prea multe experienţe cu pietrele de moară agăţate
ca nişte coliere de gāt.


Singurul inconvenient la această cartelă
e că are limită de intrare īn abis. Adică trei.


La prima intrare, m-am dus glonţ să văd
un balet clasic cu tematică pămānteană:
„Romeo şi Julieta”.
La a doua, un spectacol de jazz printre corali.


N-am mai apucat să stau pe-un colţ de stāncă,
ca pe-o bancă, cu picioarele īn gol
şi nici să primesc o partitură promisă īn care,
ce ciudat, notele de pe portativ sunt păsări –
                                               lebăda fiind cheie sol.


Pentru că făceam trafic de influenţă pe lāngă sirene,
                                                       cineva mi-a blocat cartela.



CĀND ĪNCURC PLOPII CU SĂLCIILE


Atunci cānd īmi indici fenomenul de aversă al iubirii,
din cānd īn cānd mă bazez pe intuiţia ta de femeie,
eu, neavānd prea multe clarificări īn domeniu.


Sentimentele tale sunt un bun al celor īntregi la minte,
emoţiile mele au structuri apriorice neīmpărtăşite prea des.
Tu le defineşti ca erori – eu, un pas īnainte.


Pentru un rās cu gura pānă la urechi,
mă īmbolnăvesc de copilărie şi īncurc plopii cu sălciile,
trandafirii cu teii. Cam atāt.


Am īntārziat la īntālnire pentru că
īncă mă mai chinui ca īn loc de trandafiri
să-ţi aduc un buchet de păduri ţinut cu māinile la spate.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul