Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Eugenia Țarălungă

registrul năpădirilor


deschide mineiul, sunt pagini īntregi!
ce să īţi iau, un suc, o cafea?
m-a īntrebat depresivul
dulce sărutānd īncheietura
şi cele 12 meridiane fine
din gama Re Major


ia-mi viaţa, zise cerul
bărbatul superfrontal apostol
a fost incendiat īn limes neştiut
şi torţa aruncată īn calea lupilor


registrul năpădirilor se īntregea īn fiecare zi
negreşit
şi blestemele se upgradau de zor
īnnoitor īnvăluitor
perfector concasor
pānă īn rărunchii ordaliilor
de unde parcă visasem ceva
dar numai ceea ce ţine 10 ani contează



pānă devii publicul īnsuşi


golisem inocenţa de etichete
şi cāntam ceea ce am găsit deja
sedimentul pe care īl lasă evanescenţa fiinţei
fiinţa care nu mai poate fiinţa
trecător & constant


este esenţial a te observa
pānă devii publicul īnsuşi
iar actorul se narcotizează spre neant
īntr-un receptacul īn plină implozie
cānd iubirea este ceea ce suntem


de ce suntem noi aici
Jupiter
şi care este temeiul nostru
separaţi de academicieni
cāt ar fi ei de vulnerabili
ei mediocrii cu intuiţia cāt Universul
care a trecut prin faţa mea
decupat



(siaj – cāteva īnsemne ale feminităţii
dau o notă gravă acestei seri)


pentru cele două femei aflate la jumătatea drumului
şi pentru copiii lor, cei cinci, oriunde se vor afla


ele nu sunt deloc colţuroase
ci īnmiit filiforme
(era să zic şi mlădioase)
glorie celor supuşi
singura lor nesupunere este drumul ales
mai mult sau mai puţin orbeşte


ghicitul īn stele nu ajută la nimic
noi vedem prea tārziu stelele patinānd
īn siaj
hăăăt, mult după ce ele au fost pictate pe cer


luna īn erecţie ca un iatagan
spintecă drumul pe ape
(nu, nu era lună plină)
cineva īntinde grabnic māna
era īntinsă de cāteva mii de ani
toate cărţile spun asta
o veste răs-spusă pe care nu am băgat-o deloc īn seamă
da!, seama noastră rudimentară


cei care evadează sunt arătaţi cu degetul
prinşi
īnchişi īn cuşti
tu crezi că mai există ipostaze dezirabile
să fii trimis īn balamucul de dincolo, hopa sus!
am citit asta īntr-o carte
ce dacă ţi s-au tăiat picioarele
aici e marea greutate
să mergi īnainte şi dacă ţi s-au tăiat picioarele
abia aşa ţi se īntind toate māinile
capete de pod ce suntem
nu ne abţinem să ne īmpotrivim


puteai avea o aură polizată ca un nimb
exact la dimensiunile corespunzătoare
un prototip remarcabil
un genotip īn devenire
urmaşii tăi izomorfi
ţi-ar fi mulţumit
proslăvirea venea dup-aia
ar fi fost o consecinţă firească
şi īntru totul dezirabilă


poate că te gāndeşti īn altă parte
īn partea asta
luna īşi ascute iataganul
īn dauna celor supuşi şi glorioşi
dar am lăsat asta la urmă
oricum supunerea sau constrāngerea sunt aproape egale
dacă le priveşti dintr-un anumit punct
acolo unde tăişul străluceşte mai tare


cāteva īnsemne ale feminităţii dau o notă gravă acestei seri
ce n-aş fi dat eu să se īntāmple cu ceva timp īn urmă
tu vezi aceste brazde calcaroase această armătură
acest schelet
şi īţi imaginezi că asta e totul
osatura unei īntāmplări fericite
rotunde ca un pepene
sau ca o rotulă
chiar dacă o golgotă īn devenire
un paradis al īnăspririlor intenţionate
īndemnuri pe cale
către un capăt de drum
o cameră
īn care ţi se īmplinesc toate dorinţele
asta dacă mai ai cumva vreo dorinţă de pripas
poţi să īţi pui cāte o dorinţă pe fiecare perete
cāte o icoană pe fiecare perete
cāte un imn pe fiecare perete


toate relele din lume
vor schimba cu totul terasamentul
şi asta se vede deja pe porţiuni


răutatea de femeie era istovită
ca timp sau ca distanţă era exact la jumătatea drumului



mărgăritare şi măcriniş


racordaj la cer
acu trebuia să fii doar un fuior de lumină
ocolind īn pantă vreun vistiernic de vieţi


ştii, Luna īmi surāde cāteodată
cānd merg la Kaufland


terapiile complementare sau substitutive
n-au de-a face cu vreun templu al cumpărăturilor


tu ai vrut doar un teren de aterizare forţată
nu vreo spirală cu unghi zbārnāitor spre cer


violenţa martorilor īntrecea orice īnchipuire
măcar ei īşi strigau nedumerirea cu glas mare
voisem să īmi fii mire
voisem să īmi fii mine
īţi cumpărasem şi papion
făcusem loc īn genealogii seminţiilor emergente
cum altfel te-aş fi putut avea
decāt pentru totdeauna?!


Unu-Multiplu decade şi se răsfiră
lasă īn urmă mărgăritare şi măcriniş
şi tot alte familii de sfinţi
macrina cea mare, macrina cea mică


nu poţi intra cu forţa mai sus
chiar dacă mă săruţi pe īndelete şi cu mare precizie
exact cānd efectivitatea ritualului lăsa cel mai mult de dorit



se numea ostium folicular


comutasem din nou limbajele
urma o erată după raiul cel mai de jos
blestemul insomniei īşi făcea de cap
ne izolasem fiecare īn alt colţ al patului
visam diagonalele de altădată
cortul de păr cu racordaj terestru


cerul din noi se zbătea să-şi amintească
īn exterior lent static
acolo īnăuntru palpitul dogoritor
tectonica recluziunilor vinovate


se numea ostium folicular
cāte un por ne conducea spre suprafaţă
spre lumină
altfel am fi rămas captivi
noroc cu porii de zăpadă
exista deci o variantă ascensională
o căţărare pe straturi fluide
şi uneori cāte un por binecuvāntat ni se deschidea
īn faţa ochilor
şi clipoceam la suprafaţă
adoram orizontala şi jocul răsfrāngerilor
sub lumina izbăvitoare
mulţumeam porului şi existenţei porilor de pe oriunde
şi Unimii


nu aveam cum să uităm
ca un fir de iarbă ieşit la lumină


tratatele de anatomie perorau
despre rostul porilor şi zecile lor funcţii fiziologice
eu le găsisem īnsă pe cele psihologice
maldăre


īmi tresărea sufletul de arsenic
ce dezamăgită eram
casa mea te primise
casa mea te plecase
rămăseseră doar fire de păr abandonate
īn şuviţe


şi acolo unde perii capului tău sunt număraţi
īţi erau ştiute drumurile şi īntoarcerile
rătăcirile şi regăsirile
racordajul terestru este o autostradă cu două sensuri
şi sensul ascensional
şi lumina care ne intersectează



un arheu jignit trebăluise


īncercasem să separ unicatele de cele de serie
bunătate de ocean turcoaz unduitor
ce mai imersiuni ce mai destinderi


an de an repetam aceleaşi păcate de serie
īn carusel
venise şi vremea unicatelor
o chemasem oare?!


un arheu jignit trebăluise pe marginea oceanului
la periferia sufletului meu mare şi turcoaz
la limita strălucirii erau pietricele frumos colorate
făcuse un castel, că material era berechet,
nu ştiu dacă se pregătea să-l facă şi pe al doilea
meştere manole
mariuse manole
unora dintre artişti Dumnezeu le dă har
altora le dă cāte o aripă bearcă
cānd şi cānd ne străduim să ieşim din paradigmele noastre feroce
şi le tot repetăm consecvent
ne īnchidem īn acelaşi sipet aceleaşi odoare
acelaşi topaz mistic
la limita strălucirii

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul