Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

IN MEMORIAM

        

ALEXANDRU GEORGE
(1930-2012)


Uniunea Scriitorilor din Romānia şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu profundă durere īncetarea din viaţă a scriitorului Alexandru George, la 28 septembrie 2012. Alexandru George (numele real George-Alexandru Georgescu) s-a născut la 6 aprilie 1930 īn Bucureşti şi a fost un strălucit prozator şi eseist, un eminent traducător din limba franceză, istoric şi critic literar. După terminarea studiilor liceale, la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, s-a īnscris īn 1949 la Facultatea de Filologie, de unde a fost exmatriculat īn 1950 din motive politice. A lucrat ca muncitor necalificat şi desenator tehnic, apoi ca bibliotecar la Biblioteca Academiei, ulterior dedicīndu-se exclusiv scrisului. A debutat tīrziu īn pre­sa literară, la 39 de ani, īn 1969, cu povestirea Nocturnă, īn Luceafărul, iar editorial abia la 40 de ani, īn 1970, cu volumul de povestiri Simple īntāmplări cu sensul la urmă şi cu eseul Marele Alpha, consacrat operei argheziene. A colaborat asiduu la numeroase reviste din ţară.


Alexandru George a publicat un nu­măr impresionant de volume de povestiri şi eseuri, de critică literară şi publicistică. A realizat ediţii critice şi antologii de literatura romānă şi străină. A scris pătrunzătoare volume consacrate unor clasici precum I.L. Caragiale, Mateiu Caragiale, E. Lovinescu şi Tudor Arghezi. Romanul său Oameni şi umbre, glasuri, tăceri, considerat de autor fundamental, sinteti zează opera sa īn proză.


Alexandru George a īngrijit ediţii critice, mai importantă fiind cea de Opere a lui Eugen Lovinescu. A tra­dus din Voltaire, Anatole France, Émile Zola, fraţii Goncourt, Rémy de Gourmont, Jean Sta­robinski, Jean-Pierre Richard, Salvattore Bataglia, Ph. Van Tieghem.
Opera complexă, variată, constituind un izvor de informaţii şi o lectură īncīntătoare prin stilul lui Alexandru George va rămīne, ca şi omul de mare moralitate care a scris-o, īn memoria confraţilor şi a cititorilor.


Prin dispariţia lui Alexandru George, literatura romānă suferă o gravă, ireparabilă pierdere.



ROMULUS VULPESCU  (1933-2012)


Vine vremea (fragment)


Vine vama să-mi măsoare porţia de har,
Vine vama cu īnchisoare, căci am fost tālhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar.


Vine vestea să-mi strecoare să respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă īn calendar,
Vine ora ca odoare să vă las īn dar.


Vine vārsta cānd dogoare patul de coşmar,
Vine vārsta de rigoare şi de somn sumar.
Vine clipa să īnfioare mitul necesar,
Vine clipa cānd mioare īn polcul lor tresar.


Vine vremea la izvoare să mă īntorc deci iar,
Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.



Uniunea Scriitorilor din Romānia şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu profundă durere dispariţia distinsului poet şi traducător Romulus Vulpescu. A īncetat din viaţă la vārsta de 79 de ani, pe 18 septembrie 2012, lăsīnd traduceri din literatura franceză imposibil de ocolit.
Romulus Vulpescu s-a născut la Oradea īn anul 1933. A urmat, la Bucureşti, şcoala primară la „Sf. Andrei” şi Liceul „Gh. Şincai” (1948-1951), Facultatea de Filo­logie, Secţia Limba şi Literatura Romānă, a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o īn 1955. După absolvire, a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, la Editura pentru Literatură Univer­sală, la revista Luceafărul, ca secretar literar şi director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea”, muzeolog la Muzeul Literaturii Romāne şi īn redacţia Manuscriptum. A lucrat ca secretar la Uniunea Scriitorilor din Romānia īntre anii 1973 şi 1989, apoi ca director al Teatrului Mic pīnă īn 1991. A fost senator īn Legislatura 1990-1992, apoi membru al CNA īntre 1994 şi 1998.


Poemele sale, de o rafinată tehnică a versificaţiei, au fost culese īn mai multe volume, dintre care emblematic este Arte & Meserie (1979). A tradus īn chip remarcabil poezie de Franēois Villon, Dante Aligheri, Charles d’Orléans, de poeţi francezi ai Pleiadei. A tradus, de asemenea, din Franēois Rabelais şi Alfred Jarry.


Prin despărţirea de Romulus Vulpescu, literatura ro­mānă şi lumea noastră literară suferă o īnsemnată pierdere.


 


CONSTANTIN ȚOIU (1923-2012)


Uniunea Scriitorilor din Romānia şi Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti anunţă cu profundă tristeţe īncetarea din viaţă a scriitorului Constantin Ţoiu, prozator, eseist şi traducător. Constantin Ţoiu s-a născut la 19 iulie 1923, la Urziceni. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti īn anul 1946. A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, precum şi la revistele Luceafărul, Gazeta literară, Romānia literară şi la Radioteleviziunea Romānă. Īntre anii 1981 şi 1990 a fost secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Debutul său īn presă s-a produs īn 1958 la Gazeta literară, iar debutul editorial īn 1965 cu romanul Moartea īn pădure.


Constantin Ţoiu a publicat numeroase romane şi nuvele: Duminica muţilor; Galeria cu viţă sălbatică, tradus şi īn franceză sub titlul L’exclu, ca şi īn limbile maghiară, engleză, germană şi polonă; Īnsoţitorul; Obligado; Căderea īn lume; Barbarius; Istorisirile Signorei Sisi. De asemenea, a publicat culegeri de eseuri şi memorialistică sub titlul Memorii din cānd īn cānd. Pentru activitatea sa, Constantin Ţoiu a primit prestigioase premii acordate de Uniunea Scriitorilor din Romānia şi de Academia Romānă. Prin dispariţia lui Constantin Ţoiu, lumea lite­rară romānească suferă o grea şi dureroasă pierdere.



RICARDA MARIA TERSCHAK  (1929-2012)


Uniunea Scriitorilor din Romānia şi Filiala Sibiu a USR anunţă cu tristeţe moartea scriitoarei de expresie germană Ricarda Maria Terschak, īn ziua de 30 septembrie 2012. Născută la Sibiu, la 18 decembrie 1929, Ricarda Maria Terschak a scris literatură pentru copii, piese de teatru pentru cei mici şi a tradus din germană şi olandeză. A debutat īn 1970 cu traducerea din limba olandeză a romanului Autoportret de Herman Peirlinck (īn colaborare cu Petre Solomon), Bucureşti, Editura Univers.


A publicat volume de proză pentru copii, īntre care: Racheta lunară şi spiriduşul din rădăcini, Drei kinder und ein Dracke (Trei copii şi un şoricar), Der Meteorit mit dem Edelstein (Meteoritul cu piatra preţioasă), Der Kater in der Badewanne (Motanul īn cadă), Verzeihung, brauchen Sie dies Brett (Scuzaţi, vă trebuie această scāndură), Premiul Uniunii Scriitorilor din Romānia; Die Zauberin Uhle (Vrăjitoarea din Uhle), Die Bunte Omi (Bunicuţa zăpăcită), Bootzi, ein Junge von elf Jahren (Bootzi, un băiat de unsprezece ani), Editura Hora, 2004, Premiul Uniunii Scriitorilor din Romānia, Filiala Sibiu.  Fetiţa de la circ, piesă pentru teatrul de păpuşi, a fost reprezentată la Teatrul GONG Sibiu īn 1982.
Plecarea dintre noi a Ricardei Maria Terschak, una dintre cele mai reprezentative voci ale comunităţii scriitorilor de limbă germană din Romānia, reprezintă o dureroasă pierdere.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul