Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Baia de literatură

        Bogdan Ghiu



Fără temă specială şi fără invitaţi speciali, aşa cum se pretindea, pe vremuri deja, defunctul Bookarest (care se ţinea la Teatrul Naţional), Bookfest 2008, urmaşul său mai mult sau mai puţin bastard, a fost un târg de carte normal, fără fiţe, consistent în sine.


Personal, mi-am lansat cea mai recentă carte, Eu(l) artistul. Viaţa după supravieţuire, două traduceri proprii, o carte masivă şi epocală, Anti-Oedip (Capitalism şi schizofrenie I) de Gilles Deleuze şi Félix Guattari, şi Răul, o conferinţă, memorabilă prin onestitatea rigorii cu adevărat filosofice (atât de rară la noi) a lui Paul Ricoeur, ca şi capodopera romanescă a lui José Saramago, Eseu despre luciditate, o parabolă despre ce poate face un popor atunci când, la fel ca noi, acum, este chemat să voteze – şi votează nu abţinându-se pasiv, din lene sau dezinteres, neducându-se la vot, ci pozitiv, afirmativ, mergând la vot şi votând... în alb, practicând, altfel spus, în masă, ceea ce şi eu încerc să susţin aici, în rubrica de faţă, o „politică a lui Bartleby“: prefer (adică votez) (spun) nu (sistemului pervertit ca atare), NU prin DA. Este exact ceea ce am spus şi la Târg, cu ocazia lansării cărţii. Tot ce facem este politic, deci prin tot ceea ce facem putem face politică. Sau, aşa cum spun Deleuze-Guattari în Anti-Oedip, corpul nostru face politică, dorinţele noastre sunt productive politic.


Pentru un scriitor, care este fundamental rupt de publicul său, este esenţial să poată lua, din când în când, pulsul dorinţelor şi al aşteptărilor publicului la un moment dat. Pentru mine, Bookfest este tocmai o astfel de ocazie de a mă întâlni şi de a observa publicul, în general, de a încerca să înţeleg ce anume caută, ce anume vrea, cum răspunde, ce dorinţe are. Un astfel de târg de carte reprezintă ocazia rarissimă, ritualizată calendaristic, de a vorbi în direct, de a-ţi emite obsesiile uitându-te în ochii celor care, eventual, vin (se opresc) să te asculte. O ocazie de a te plimba pe „aleile“ înţesate cu lume şi de a te scălda în rumoarea, concentrat urbană, a cititorilor, de a încerca să le descifrezi „coregrafia“ colectivă.


Ca şi o ocazie de a te întâlni cu colegii de scris, de a-i „simţi“, de a da curs „necesităţii de a simţi trupurile celorlalţi“ despre care vorbea Barâşnikov, şi de a practica arta „interceptului“, despre care vorbeşte un tânăr filosof contemporan (Mehdi Belhaj Kacem), adică de a mai asculta „ce se spune“, ce mai pluteşte în aer: enunţurile colective.


Fără false vedetisme, într-o pură imanenţă a producţiei colective, multiple, plurale de sens şi semnificaţie, am trăit Bookfest-ul de anul acesta mai viu şi mai înţelept, cu mai multă utilitate ca în anii trecuţi. Un astfel de târg de carte este un eveniment de civilizaţie urbană fără de care o metropolă atât de accelerată precum Bucureştiul ar fi desfigurată.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul