Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Cartea de vacanţă

        Daniela Firescu


Ioan T. Morar converteşte experienţa unei călătorii la „capătul lumii“ în experiment, mai precis într-o carte experiment, Cartea de la capătul lumii: Noua Caledonie: la un pas de paradis (Polirom, 2007), o carte care „se scrie singură“, unde aventura din necunoscut este secondată de aventura scriiturii.


Localizată ambiguu în imaginarul autohton ca destinaţie exotică, Noua Caledonie nu rămâne în cartea lui Ioan T. Morar la stadiul clişeu de imagine tip carte poştală şi prinde viaţă, se dezvăluie treptat, în profunzime. Însemnările zilnice conectează lectorul la realitatea neocaledoniană, prinsă în febra alegerilor prezidenţiale, exerciţiu oarecum formal în comparaţie cu referendumul ce urmează şi are ca temă controversa independenţa vs. statutul de colonie franceză (cu toate benefiiciile aferente). Populaţia majoritară, kanak, se confruntă cu dilema conservării identităţii în faţa mirajului modern & postmodern, renunţarea la paradisul autentic pentru un paradis iluzoriu. Un posibil răspuns îi aparţine lui Jean Marie Thibadou, figură emlematică în lupta pentru decolonizare (asasinat în 1989): „Întoarcerea la tradiţie e un mit. Identitatea noastră stă înaintea noastră“. Chiar dacă cutuma se menţine intactă, ritul nu şi-a pierdut caracterul sacru (există încă ceremoniale exemplare prin sobrietate şi simpltate), acceptarea urmată de adoptarea/ integrarea într-o nouă cultură implică automat o segregare simbolică. Este însă un proces reversibil, surprins în mici istorii ce stăbat jurnalul, poveşti ale unor oameni prinşi nu doar de frumuseţea insulelor, dar şi de atmosfera de „ dolce far niente“, de „lume fără griji, de oameni care şi-au cam rezolvat marile probleme ale vieţii“.


Cartea desfăşoară un veritabil slalom printre peisaje pitoreşti şi personaje la fel de pitoreşti consulul britanic Max Shekleton, personaj desprins parcă din romanele lui Graham Greene, dar mai ales doctorul kanak Jean Paul Loueckhote, şi fratele său, senatorul Simon Louekhote, care ne introduc în zona intimă a comunităţii kanaky, zona tradiţiei, a cutumei, şi provoacă întrebarea ce revine frecvent de-a lungul cărţii va rezista comunitatea tribală în contextul globalizării?


Teoria autorului, lansată dintr-o perspectivă exterioară „sunt tot mai convins că, aici, trăiesc două lumi care nu se amestecă. Lumea modernă şi lumea veche, oraşul ( în care cuprind şi satele) şi tribul.(...) Lumea triburilor încearcă să reziste, lumea oraşului este mai indiferentă, ştie că are cu ce să-i atragă pe tineri, ştie că lumea tribului e bătrână şi se va stinge nu peste mult timp“ este completată de o perspectivă din interior ce-i aparţine lui Jean Paul, ghid nu doar în spaţiul fizic al insulei, ci şi în cel spiritual: „dacă ai trăit în lumea tribului, e uşor să te adaptezi celeilalte lumi şi invers. Lumea tribului pune în centrul ei respectul faţă de ceilalţi. Iar dacă ai crescut în cultul respectului, nu ai cum să te faci de râs în societatea modernă. Ai, în bagajul tău cultural şi sufletesc mai multe abordări ale lumii.“


Noua Caledonie pare un paradis asaltat, dar care se retrage subtil invaziilor de tot felul, în special celei tehnologice care propune un veritabil stagiu „de dezintoxicare“ (conexiunile fluctuante ale internetului sunt acceptate într-un final cu seninătate chiar de autorul jurnalului). Este activat în consecinţă instinctul de explorator- călător neobosit, Ioan T. Morar stăbate insulele Pacificului de sud Noumea, Ouvea, Insula Pinilor, Lifou, Vanuatu, se împrieteneşte cu localnicii, îndeplineşte cutuma, interacţionează cu turiştii, se regăseşte cu câţiva conaţionali stabiliţi aici, gustă fructe exotice, cercetează fauna, istoria insulelor, practicile de canibalism, momentul colonizării, schiţează portretul figurilor regale ce şi-au lăsat amprenta în timp (povestea la limita ficţiunii reginei Hortensia, fiica marelui şef Kaua Vendegou, având o viziune modernă, va conduce indirect, sfidând prejudecăţile, tradiţiile, „o femeie care prin calităţile sale a învins sângeroasa lume a războinicilor kunie“.)


Oferta lui Ioan T. Morar este completă „literatură în timp real“ ce include nu numai un „jurnal de bord“, dar şi jurnal intim şi promisiunea evaziunii „la un pas de paradis“ sintetizat astfel: „ceea ce e urât, banal, cenuşiu, e la fel de urât, de banal, şi de cenuşiu ca şi la noi. Ceea ce e frumos e mai frumos decât la noi.“

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul