Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Ion Beldeanu

ORA ŞARPELUI CU ŞENILE


Vor veni ei şi călătorind peste noapte
sau moarte
pentru a-şi īnfinge dinţii
īn carnea dimineţii
atunci cānd codanele Primăriei
īşi fac rondul
flanānd a ispită
şi vor striga: e un an bisect
şi grāul īncă n-a răsărit


Veţi rămāne cu această cāmpie
de piatră şi de sticlă
prin care fojgăie şobolanii
şi iluziile voastre de mucava


Ci eu īmi rog umbra
să nu-şi īntoarcă petrecerea
să-mi pot īncheia poemul
chiar aşa cu degetele strivite
de şenilele indiferenţei tale.



CUVINTE PE PLEOAPE


Peniţa imaginează cuvinte
pe pleoapa mea cenuşie
vocale şi consoane de care nu pot să mă apăr
Īn vreme ce fiul meu
deschide ochii şi citeşte mai departe
povestea vānătorului cu respiraţia verde


Domnule, aminteşte-ţi prima noapte
de dragoste, zice el, o adiere de salcām
picurānd umărul consoartei


O noapte ca o fulgerare de pinteni
mai mult nici nu ştiu
ba da, zice copilul, cum se va sparge frunza
şi vulturul īl va izbi pe vānător
din plin iar prinţesa
va aduna silabele risipite
printre ferigile mari ale privirii tale
aşezāndu-le lāngă
fotografia Pomului de Crăciun.



O DULCINEE CU PRIVIRI DE COCAINĂ


Nu mai e tānăr şi nu mai e nici altfel
A traversat toate incertitudinile
pentru a deveni vegetarian
Nici scrisorile roze nu-i mai bāntuie existenţa.


Cu alte cuvinte are la degetul mic
secretele trecerii
zice el şi vrea să-l şi cred
Numai că īn vreme ce tocmai īmi pregătesc
verbele pentru un mic discurs
de complezenţă
apare Dulcineea cu priviri de cocaină
Oho, fetele astea dedulcite la viaţă
par să aducă īntr-un fel cu Statuia Libertăţii
atāta timp cāt rămānem īn poziţie verticală


Conversăm, īntre altele, despre aborigeni
mărturiseşte vechiul meu amic
şi apoi nici nu-i pretenţioasă
acolo cāteva metafore şi multe crudităţi
Desigur, desigur exclam eu complice
deşi nu pricep unde vrea să ajungă
şi precaut alerg spre uşă
să fac loc pelicanului apatic
nimerit īntāmplător
īn această poveste.


PARADOX


Ea zice: nu pot vedea viaţa
fără florile tale
Şi eu trebuie să percep
că a venit clipa pentru urcarea
īn Paradox


Ceea ce sună scandalos
deşi se aude podul cu maci
despre care n-are rost să vorbesc
atāta vreme cāt poezia
priveşte nedumerită
dacă nu chiar curioasă
fără să priceapă valurile veacului


De aceea el nu-şi găseşte casa
deşi, nu-i aşa, doarme pe pragul acesteia.



DOMNIŞOARELE DE MUCAVA


Domnişoarele de mucava
īşi turtesc nasurile īn geamul
ce rupe strada şi o aruncă
īn apele moarte


Īn cameră miroase a busuioc
semn că cineva se pregăteşte
de nuntă


Nu cumva aţi prins pasărea
ce flutură peste amiază?
Se simt şi cad lumānări aromate
plutind printre petalele
cu miros de viscol
Semn că se īntoarce iubita
din călătoriile despre care
nu vom şti nimic altceva.



CEEA CE RĂMĀNE


Muzica leneşă īnchide seara
Nu-i aşa că-i auzi zvācnetul
abia fluturat?


Am să chem apele
de care mereu ţi-am vorbit
Trăieşte-ţi clipa
deci nu-i decāt
ceea ce s-a mai zis


Dar acum fetele cu sānii fierbinţi
continuă să-ţi facă semne


Le auzi, le pricepi?


E tot ce rămāne din atingerile noastre calme
Iarba ţipă şi continuă să urce.



CEEA CE NU S-A ĪNTĀMPLAT


Gāndeşte-te la ceea ce nu s-a īntāmplat
ar putea fi o pradă de aşteptare
a zilei de māine
De aceea am să şi spun
„mi-e milă de voi
şi de nedumeririle voastre”


Plouă acum şi poezia aruncă fluturaşi
ceea ce te duce cu gāndul
la atingerile din care
se percepe doar clinchetul stelelor
O muzică leneşă, desigur,
de unde şi zbaterea oarbă
de care aminteam


N-am ce alege din micile semne
ale Dimineţii īn care
voi nici nu credeţi


Privighetoarea taie cerul şi cāntă.



POT VORBI


Pot vorbi despre carnea copacului
voi fi acolo īnainte de zori
Nu-i aşa că veştile coboară
din fiece parte?


Acestea sunt braţele mele
puteţi ocoli oraşul cu ele
nici o tresărire
nu vor cunoaşte
poate şi iarba să cānte


Dar dincolo de cerul ce cade
peste desenele tale naive
nu se va găsi nimic
(de altfel nici nu e nevoie)


Posomorātele petale
ridică orizontul
şi se face Dimineaţă.



SĂ TACI ŞI SĂ AŞTEPŢI


Numai să taci şi să aştepţi
clopotele de ploaie
aceasta-i senzaţia de care ai nevoie
deşi ispitele nu lipsesc


Acum mergi fără teamă şi nu uita
neaşteptatele semne ce se apropie
vei fi convins pānă la urmă
chiar de ţi-ai īnecat fruntea
īn oglinda dulcilor seri
prin care trecut-am
şi noi copii neuitaţi
ai norocului


Aşadar trebuie să taci şi să aştepţi.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul