Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dintre sute de catarge

        Carmen Manuela Măcelaru

Poezia


Este ceva la repezeală, ca atunci când îmi moare cineva drag pe nepregătite
Şi confecţionez o cruce din lemnul care este prin curte, aşa este poezia
O unealtă pentru lumea de apoi care se fabrică din lucruri putrezite, roase de carii
După un timp tâmplarul face o cruce din marmură cu ornamente
Îi reliefează conturul pentru linia melodică nepământeană
Migăleşte mult şi bine, dar poezia este ceva la repezeală
Ca o ploaie de vară care mă prinde fără umbrelă şi mă face fleaşcă
Cu pantofii uzi, în zadar caut o streaşină sau un adăpost în tine
Faptul e consumat, pansamentul pentru nevoia momentului a fost aplicat
Păsările orbite se lovesc de spatele meu reflectorizant
Sunt păsări comune, porumbei, mierle, oameni singuri
În mine sunt multe cărţi nescrise, păduri tropicale, grăunţe
Dar mai ales un cer transparent prin care poţi băga mâna
Ca în filmul poarta stelară, o breşă care delimitează trupul de suflet
De multe ori pe stradă trag de mânecă să se lungească mai mult
Nu de ruşinea modificării organice ci mai ales că beteşugul se ia
Poezia este un colac de salvare, câte pietre de gât aş avea
Mă scoate la suprafaţă chiar şi aşa fără artificii de calcul
Poezia este un defect al cristalinului, permite formarea imaginilor
Doar prin înlăturarea corpurilor străine care au invadat sângele
Poezia este o afecţiune care perturbă adevărul
Şi dacă acum e zi şi toată lumea spune că e noapte
Eu spun că văd cu ajutorul cuvintelor, şi nimeni nu mă crede
Poezia este un accident la locul de muncă, ceva care întrerupe
Bunul mers al lucrurilor, schimbă perspectiva trenurilor
Poezia este semnul convenţional de pe munte care indică traseul
Spre înălţimea mea de interioară, reprezentare uşor de găsit
Poezia este şira spinării care leagă omul de înger, modul lor de reproducere
Poezia este destăinuirea complementară a nudităţii trupului
Pielea e doar poarta, efectul hollywoodian e dincolo
Am auzit că există o şcoală a zborului şi în altă parte
Îmi arunc hainele şi mă duc la cel mai apropiat centru pentu Icari
Cumpăr ceară de cea mai bună calitate
Aleg un tată şi stânca de care să mă izbesc aşa în plină zi
Am luat loc în bancă şi la prima lecţie mi s-a dat o foaie
Mi s-a spus să stau cu urechea lipită de ea
Aud pescăruşii, valurile, cel mai bine ar fi să mă arunc în ea
Poezia este un mijloc de care mă servesc necinstit
Pentru a-mi atinge acest scop abject, vulnerabil, de a mă afla în realitate



Iubitul meu


nu poate fi perceput cu simţuri umane
ochiul nu-l vede, nasul nu-l miroase
îmi trebuie patru mâini şi un al treilea ochi
fix crescut la încheietura mâinii în loc de ceas
ca să-l pot pipăi am nevoie de lumânări
câteva lingouri de aur, să plătesc mercenari
spărgătoare de gheaţă, şobolani cu mustăţi lungi să adulmece boala
trebuie să trec eufratul de câteva ori
să ies din uter şi să sap groapa iar
el nu lasă urme
nu, nu
el nu lasă urme
se furişează ca un ser anestezic în vene
amorţesc
amorţesc
structura adn-ului o ia razna
scheletul înverzeşte
m-aş putea arunca de pe clădire
direct în inima lui
cu bucuria stranie
de a-l revedea pe fundul apei
iubitul meu nu poate fi atins
am nevoie de o mie de cuvinte tăvălite prin mir
până la el
până la el
se scriu sute de evanghelii
pe braţe, pe suluri din piele de om
pe ziduri sau omoplaţi de cămilă
nu contează, dar până la el se scrie
se scrie până când îngerii se pun singuri în lanţuri
îngerii se pun în lanţuri
marele zid chinezesc se vede peste umărul lui
asta ştiu din poveşti
este cumva plăsmuit în corpul meu
cum aş putea să mă spăl
cum aş putea da jos carnea lui
crescută în carnea mea
şi totuşi el nu este
şi totuşi el nu este
am nevoie de un truc, un pahar cu vin
o masă rotundă, soldaţi fideli
iubitul meu vrea un copil cu mine
poem fără oameni
pe cine să trimit după el
cine are tălpi
cine are tălpi



Drum cu prioritate


Nu ştiu cum va arăta iubitul meu, trebuie să-i fac mai întâi mâini, picioare
Ar putea avea câteva aripi, chipul după asemănarea mea
L-am văzut în mine de multe ori pe marginea spinării, fuma, avea un rucsac de munte
Nu ridica privirea din pământ, până la el voi avea de străbătut multe drumuri
Îmi va fi greu să-i bat la poartă şi să-i spun numele meu...
Dar eu continui zi de zi să-i fac ochi, sprâncene, până într-o zi
Când va fi gata, şi-atunci prea bătrână nu-l voi mai vedea
Îl voi recunoaşte după voce, va fi aceeaşi voce care-mi vorbea în gând
Ori de câte ori eram singură şi vocea dinlăuntru mă îndemna
Am făcut dragoste de multe ori, aproape toată viaţa mi-a fost un soţ fidel
Ştia că nu-l voi părăsi niciodată, de altfel nici eu, eram legaţi cumva de şira spinării
Ca atunci în tinereţe când el fuma cu rucsacul la spate, acum are o cruce
Şi-mi spune de câteva zile că mai are de lucru la nume, dar în curând va fi gata
Mi-am revăzut din nou singurătatea, era ca un cal de curse
Gata oricând să traverseze acest masiv muntos, viaţa, făptura mea



Poem cu pasăre sau Pasăre cu poem


Pasărea plutea în aer ca un poem superb cu mâinile goale
O priveam de la balcon cum idolatriza oamenii
Şi ar fi vrut să aibă degete cu care să scrie ce vede de acolo de sus
Avea o tristeţe cum numai pe pereţii caselor părăsite am văzut
Ocolea strada, parcul, ar fi vrut să schimbe câteva vorbe
Cu copilul care culegea castane, ar fi vrut probabil să-i spună
Zborul tău nu va ieşi niciodată din coastele cuib
I-aş fi dat un nume aşa tulburată şi plină de orgoliu
Cu ciocul imens ar fi putut străpunge orice fereastră
Orice fărâmă de om care ar fi rămas cumva uitată pe bancă
S-ar fi hrănit din exuvii şi corpuri neîmplinite, din leşuri
Ale unor oameni ce nu au mai vrut să ştie de ei
Nu ar fi cerut prea mult, ar fi fost îndeajuns seara
Să-i dau apă şi câteva boabe de cuvinte halucinant-nebune
Dar pasărea plutea în aer ca un poem superb cu mâinile goale
Trufaşă şi plină de sevă, acoperind oraşul
O priveam de la balcon şi nu ştiam cine este infirmă
Cine pe cine se poate îmblânzi în acest cântec mut



Indoor


După fiecare întâlnire cu tine cearşaful rămâne imprimat pe pielea ta
Toată ziua îţi dau ocol ca unei foi de hârtie gata să m-arunc în gol


Nicăieri niciun om, când păşesc în tine vertebrele îmi fac loc
Îşi ţin răsuflarea, merg prin pagină ca printr-un măr stricat
Îţi cunosc toate drumurile şi toate ieşirile, convertesc în iubire
Fiecare respiraţie, nicăieri niciun om, pe celălalt mal al foii
Am şaisprezece ani, hainele căzute, între noi mii de cuvinte


Sunt o fiinţă liberă cu trupul împrejmuit de tine


Sap, sap, roca e moale, sentimentală, uşor de tâlhărit


După fiecare întâlnire cu tine ceva luminează ţărmul
Corpului, ca un far în apropiere de coaste, te cheamă, aici e pământ


Sunt într-o zonă fără semnal şi toată lumea e îngrijorată
Sunt într-o zonă fără moarte şi toată lumea e îngrijorată


Deodată începe să ningă între piepturile noastre
Între piepturile noastre e un imens loc de joacă
Pentru toţi copiii din cartier, hai să facem şi noi bulgări de poezie



Ce-ai zice dacă mâine dimineaţă m-aş trezi lângă tine?


La cafeneaua Smârdan nu era nimeni, doar mesele de sticlă
Şi o pisică alb cu negru făcea un du-te vino care zăpăcea
Scările sunt de la un submarin, te simţi cumva pe mare
Dacă vorbeşti cu cineva, nu trebuie să te miri de balans
Şi nici de valurile care ies din podea, scrie pe o tăbliţă
Un pahar de vin şi călătoria din partea casei
Au şi pături şi rafturi pline de cărţi, se pot face scufundări
– Ce-ai zice dacă mâine dimineaţă m-aş trezi lângă tine!?
Aud un tip ce tocmai mă bătea pe umăr
Afară plouă, plouă şi-năuntru cărnii mele
Este frig, încă un rând de piele peste mine m-ar încălzi
Hai, vino la mine, stau aproape, îţi voi recita din sângele meu
Nu mai vreau să aud bătrâneţea cum intră prin case
Şi nici copiii amorfi cum se duc şi vin de la şcoală
Vreau să stau cu capul pe pernă, să văd fereastra
Cum îşi prelinge cerul pe spatele tău
Să ne strângem în braţe ca şi cum ne-am feri de lumină
Ne-am atins mâinile şi lângă noi au apărut tot felul de păsări
De parcă le-am fi sfărâmat bucăţele de pâine

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul