Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Radiografia unui prozator format şi romancier īn devenire

        Radu Aldulescu

Poeţii apar mai repede şi sīnt mai mulţi, īn timp ce prozatorii sīnt ceva mai puţini, deoarece se formează mai greu. Romancierii sīnt īncă şi mai puţini, pentru că se formează şi mai greu. Cam ăsta ar fi parcursul devenirii scriitoriceşti, asumat, iată, luat īn piept de tīnărul Cristian Meleşteu, ajuns la proză trecīnd prin poezie şi genuri publicistice. Cīştigător al Concursului de manuscrise al USR pe 2012, cu volumul Radiografia unei zile de mai, apărut la Editura Cartea Romānească, el este un prozator pe deplin format şi un romancier īn devenire, care cu siguranţă va fi confirmat īn următoarea sa carte. Oricum Radiografia sa se situează la un nivel valoric aflat deasupra multor romancieri şi prozatori contemporani consacraţi, promovaţi şi impuşi de critica actuală. Cele trei secvenţe ale volumului au configuraţia compoziţională a unor microromane şi dau senzaţia difuză, de efect, la o adică, pentru īntreg (din această perspectivă volumul poate fi considerat un roman), că īn centrul fiecăruia evoluează unul şi acelaşi personaj traversīnd medii sociale ce par a alcătui un crescendo piramidal suprarealist, pliat pe o viziune originală asupra lumii contemporane autohtone.


Īn prima şi cea mai lungă secvenţă, ocupīnd jumătate din volum şi purtīndu-i numele, Radiografia..., tribulaţiile filozofice suprarealiste ale per­sonajului central, percepute antisociale de autorităţi, īl duc īntr-un ospiciu, unde, printre medici şi nebuni şi mai ales īn preajma unui medic nebun, se īmpărtăşeşte din nebunia acestor vremuri. Omul o apucă pe calea vindecării abia după ce īşi pune īn practică vocaţia de criminal şi jefuitor, descrisă de autor īntr-o manieră fantasmagoric-burlescă ornată cu īntīmplări ingenios construite, amintindu-mi de un alt prozator cīştigător al concursului de manuscrise al USR, şi anume Augustin Cupşa. Şi el, şi Cristian Meleşteu au filiaţii īn Boris Vian şi Eugen Ionescu. Fantasmagoricul burlesc apt de a īntreţine tensiunea dramatică şi tragicul, intriga suprarealistă cu volute coerente, vizīnd absurdul īn care subzistă un umor subtil şi spumos totodată, cu trimiteri spre mituri, imaginile şi metaforele trasate cu mīnă sigură, profesionistă, toate concură la crearea unei poetici speciale a situaţiilor epice.


„(...) sfīşie cu unghiile perna, umplu patul cu hīrtiile acelea verzi despre care īmi spuse că sīnt părinţii puterii, le aşeză, apoi le numără de două ori (rezultatul a fost acelaşi, de fiecare dat㠖 10.000 de hīrtii cu valoare de 100 fiecare) şi mi le dădu mie pe toate spunīndu-mi: Sīnt copiii mei, pentru ei am riscat, pentru ei am luptat, să ai grijă de ei... Apoi scoase un topor de sub pat şi mă rugă cu lacrimi īn ochi să-i tai capul: Trebuie să mor, ca să netezesc calea celui Ales. L-am privit şi mi-am adus aminte de toţi acei ani care-i petrecusem īnchis după porţile unei case pe care nu mi-o dorisem niciodată.”


Excelentă această punere-n scenă a demenţei induse de ban – grija şi vicisitudinile agonisirii, idolatrizarea, frustrările aferente etc., putīnd, la o adică, face trimitere la persoane publice-personaje din clasa politico-economică lesne de recunoscut. Banul personalizat ca cea mai apropiată rudă de sīnge, idolatrizat pīnă-n pīnzele albe, negociind o crimă cu menire mistică nebuloasă precum o ideologie de partid, care promite o cale şi un ales şi victima implorīndu-şi călăul. Făcīndu-i hatīrul, acesta dovedeşte că s-a vindecat de depresia nervoasă care-l băgase īn ospiciu. Se eliberează bogat, cu un certificat atestīndu-i sănătatea mintală, pe care nu mai pridideşte să-l arate celor oripilaţi de nebunia faptelor sale.


De remarcat totodată titlurile celor douăspre­zece capitole ale secvenţei, expuse sub forma unor aforisme al căror efect poetic rezidă īn tenta absurd-umoristică: Porumbeii au īncredere doar īn ceasul de pe clădirea primăriei. Sau: Despre iubirea dintre o romanţă şi un exerciţiu de algebră, sau despre ora care a murit călcată de tren. Sau: Despre vechiul orologiu care, din lipsă de informaţie, continuă să meargă alimentat cu cărbuni.
Din nebunia asistată a ospiciului nu-i decīt un pas spre nebunia īn libertate a lumii aurolacilor, boschetarilor, a oamenilor străzii locuitori ai canalelor, din cea de-a doua secvenţă a volumului intitulată Colonia subterană, īn care personajul central se instituie īntr-un soi de prinţ al acestei lumi, iniţial plin de strădania altruistă de a uşura viaţa supuşilor săi, o bună intenţie ce pavează desigur un drum spre iad, căci omul se transfigurează īn şef al unui cartel mafiot avid de īmbogăţire cu preţul spolierii păstoriţilor cerşetori, aurolaci, drogaţi, asupra cărora īşi exagerează vocaţia politicianistă īn discursuri demagogice:


„Fraţilor, continuă el după o mică pauză īn care studie efectul spuselor sale, ridicīnd tonul. Cu toţii ne-am dori să avem un loc unde să putem munci, nici unuia din noi nu-i place să fure şi să cer­şească... Rīdea īn gīndul lui, căci īi venea īn minte biroul confortabil pe care īl părăsise, scaunul comod, calculatorul plin de jocuri, secretara care făcea nişte cafele delicioase şi cu care petrecuse nişte clipe minunate la munte, la mare, sau cīnd īi lua valul chiar acolo, pe biroul spaţios...”


Un popor de aurolaci se pretează la a fi manipu­lat cu aceleaşi vorbe bune de servit poporului romān, iar străvechiul mod de a scrie istoria cons­tatat cīndva de Arghezi (una vorbim şi alta fumăm) este azi mai actual decīt oricīnd. Ca o pedeapsă a sorţii şi deopotrivă o iertare-izbăvire, personajul cu porniri dominatoare-dictatoriale este asimilat şi īnghiţit de nisipurile mişcătoare ale comunităţii supuşilor săi, implicīndu-se īntr-o relaţie halucinantă cu o copilă regină a aurolacilor, care dimpreună cu drogurile īl macină sufleteşte şi trupeşte, īmpingīndu-l spre o sinucidere sugerată poetic: „se īntinse obosit şi-şi puse liniştit capul pe linia ferată ca pe o pernă, aşteptīnd să vină un somn cu şuierat de tren”.


Pas cu pas, derulīnd o poetică implicită a schimburilor de replici, a gesturilor, a atmosferei şi faunei acelei lumi subterane (la un moment dat apare o rīmă care recită un poem, īntr-o scenă ce dă seama de măiestria şi instinctul estetic al autorului), este pusă pe o melodie suprarealistă adecvată povestea măririi şi decăderii autointitulatului prinţ al coloniei subterane.


Ultima secvenţă a volumului, Un pahar de vin, subintitulată Fals tratat despre o iubire imposibilă, decurgīnd īntr-o manieră alambicată, dar propunīnd o mai fermă priză la real decīt celelalte două secvenţe, conţine de astă dată şi originea personajului principal, trasată precis de autor: „Totul īncepuse cīnd un om veni acasă de la serviciu puţin afumat, căci fusese ziua de naştere a şefului, care īl cinstise cu un pahar mare de whisky, şi se iubise cu nevastă-sa fără să se protejeze, iar un spermatozoid cu formula 22A+IGY se alătură unui ovul...”. Īn nota asta banal-ştiinţifică-grotescă este descrisă venirea pe lume a numitului Nazaret, bursier european ajuns la Paris, unde trăieşte o poveste de dragoste plină de meandre suprarealiste, se īntoarce īn ţară şi, descoperindu-şi vocaţia de a minţi, şi-o valorifică intrīnd īn politică. Ajunge şef de partid şi deputat şi se īndrăgosteşte de soţia unui afacerist-negustor de vinuri, pe care, īn virtutea legăturii cu partenera sa, īl ajută īn afaceri votīnd o lege favora­bilă comerţului cu alcool. Ca o mulţumire şi deo­potrivă o răzbunare īn contul relaţiei adulterine a soţiei, acesta īl īnjunghie şi-l aruncă īntr-un butoi cu vin din crama sa. Ciocnind cu soţia sa un pahar din vinul respectiv, aceasta constată calitatea, gustul bun, amintindu-i de iubitul perceput a fi băut din­tr-un ultim vin. O altă poveste a unui destin aşadar, structurată pe sugestii, simboluri, trimiteri la mituri de tot felul – omul frizează rizibilul, comportīn­du-se la un moment dat precum un mesia. Visul, fantasmagoria, absurdul, burlescul veghează eleganţa prozei lui Cristian Meleşteu, oferind o proiecţie originală a atmosferei, evenimentelor şi zbuciumului luciferic al tranziţiei postdecembriste.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul