Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Petre Grimm. Scrieri de istorie literară

        Andrea Hedeş


Înalt, îmbrăcat cu multă originalitate, purtând lavalieră, avea o figură prelungă, mărginită de un barbişon cu fire sure şi blonde, ochi luminoşi, priviri cu o infinită gamă de stări sufleteşti. Zilnic, străbătea cu «pasul de ogar» strada Eminescu, unde locuia, îndreptându-se pe Calea Moşilor spre Universitate.\" Este vorba despre Petre Grimm, „profesor şi traductolog al nou înfiinţatei Universităţi clujene «Dacia Superioară» (1919), numită apoi «Regele Ferdinand», unde preia lectoratul de limbă engleză din cadrul Facultăţii de Litere şi Filosofie şi unde acesta ţine prelegeri de limbă (lexicologie, sintaxă) şi literatură (despre scrierile lui Shakespeare, romantismul englez şi precursorii săi sau epoca victoriană)\", care „înaintea venirii ca lector la Universitatea din Cluj (...) a făcut studii de specializare în estetică, germanistică şi anglicistică, la Paris, Freiburg, Heidelberg, Viena, dar şi la Londra şi Oxford\", Petre Grimm, asupra reconstituirii şi restituirii personalităţii căruia s-a aplecat, în studiul Petre Grimm. Scrieri de istorie literară, Editura Eikon&Scriptor 2012, Liana Muthu.


Volumul Petre Grimm. Scrieri de istorie literară este o ediţie îngrijită, prefaţată, având un tabel cronologic şi note asupra ediţiei de Liana Muthu, ale cărei preocupări academice ating arii de interes ca lingvistica textului, analiza discursului, teoria şi practica traducerii şi având o teză de doctorat în lingvistică intitulată The Linguistic Sign-Object Relation in Lewis Carroll\"s Stories.


Studiile şi articolele incluse în această ediţie (...) dau o imagine cuprinzătoare asupra activităţii ştiinţifice şi publicistice a profesorului clujean, de numele căruia se leagă începuturile studiului instituţionalizat al limbii şi culturii engleze la Universitatea românească din Cluj\", afirmă Liana Muthu în nota asupra ediţiei.


Petre Grimm a studiat, în teza sa de doctorat – Traduceri şi imitaţii româneşti după literatura engleză. Studiu de literatură comparată, modul în care literatură engleză, prin intermediul traducerilor, devine cunoscută în România, un adevărat studiu de istorie şi estetică literară, în care el comentează şi compară traducerile în limba română a secolului al XIX-lea şi începutului de secol XX din unii poeţi englezi precum E. Young, Byron, Ossian, John Milton sau Shakespeare. Petre Grimm are intuiţia conform căreia traducerile nu trebuie să fie simple afaceri comerciale, ele sunt lucrări care uneori merită să fie puse alături de operele originale şi pentru care e nevoie de multă ştiinţă, talent şi muncă\".


Foarte pertinent este şi felul în care Petre Grimm, în finalul studiului Traduceri şi imitaţii româneşti după literatura engleză, argumentează de ce traduceri realizate în prima jumătate a secolului al XIX-lea nu au putut fi reuşite: limba română a venit în contact cu o civilizaţie mult mai avansată, mai bogată în cuvinte care să exprime idei abstracte, poemele filozofice ale scriitorilor englezi fiind astfel dificil de tradus în limba română, limbă care trebuia adaptată pentru poezie, lucru posibil doar la apariţia poeţilor români Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri şi, mai cu seamă, Mihai Eminescu. Este vorba aici de momentul oportun al împlinirii unui orizont de aşteptare cultural, o schimbare a gustului pentru cultură al vremiisimptom al unei schimbări de mentalitate care, cu deosebita lentoare specifică acestui gen subtil şi profund de transformări, a pornit, ca un murmur abia, în perioada despre care Petre Grimm spunea „vremea când soarele lui Ludovic al XIV-lea străluceşte atât de puternic încât celelalte lumini abia se mai pot vedea\", ajungând în timpul lui Frederic cel Mare care, în De la litterature Allemande, scrie, nici mai mult nici mai puţin: „Pour vous convaincre du peut goűt qui jusqu’ŕ nos jours rčgne en Allemagne, vous n’avez qu’ŕ vous rendre aux Spectacles publics. Vous y verrez représenter les abominables pičces de Shakespeare, traduites en notre langue et tout l’Auditoire se pâmer d’aise en entendant ces farces ridicules et dignes des Sauvages de Canada. Je les appelle telles parce qu’elles pčchent contre toute les rčgles du Théâtre. Ces regles ne sont point d’arbitraires\", citat de Norbert Elias în studiul său asupra procesului civilizării, tocmai într-o vreme în care murmurul devenise deja val al înnoirii spirituale şi care val, atunci când a ajuns, în fine, în cultura, literatura română, a întâlnit deja, cum spuneam, un orizont de aşteptare: „traducerile de care am vorbit până aici răspundeau unei nevoi adânc simţite, unei stări sufleteşti generale în Ţările Române\", chiar dacă pe terenul unei limbi literare aflate în plin proces de formare (cea română), chiar având handicapul unei limbi ce părea, mai degrabă, exotică,engliseasca\" pătrunde într-o cultură guvernată de o lingua franca pe care (hic transit gloria) avea să o detroneze mai târziu. Este o întâlnire a două civilizaţii, nelipsită, cel puţin în pe terenul ducerii, de mirabile delicii, dar şi de frumoase reuşite: „În 1864 apare Macbeth tradus «d’in englisesce» de P.P. Carp (...) iar în 1868 apare Othello, de acelaşi. (...) Traducătorul, care şi-a făcut cultura mai ales în Germania, a folosit foarte mult şi traducerea clasică germană a lui Schlegel şi Tieck, interpretând textul englez mai ales după aceasta. De pildă, în Actul I, sc. VII, versurile: «But here, upon this bank and shoal of time,/ We’d jump the life to come» (Însă aici, pe acest mal şi ţărm al timpului,/ Noi am risca viaţa viitoare). Cuvintele bank şi shoal sunt sinonime, cuvântul shoal este o emendaţia a unui comentator al lui Shakespeare, Theobald Tieck, înţelegând cuvântul schoole ca şcoală, şi luând bank drept bench adică bancă de clasă, presupune că Macbeth compară viaţa aceasta cu aceea a unui şcolar, care este numai o pregătire pentru viaţa viitoare şi traduce: «Auf dieser Sculerbank der Gegenwart – hier –/ So setzt ich weg mich ubers kunft’ge Leben». Iar Carp traduce după el: «Pe banca de şcolar a greului prezent,/ Aş pune lesne-n joc cerescul viitor»\". Dar iată şi traducerea făcută de Petre Grimm celebrului Epitaf: Prietene, în numele lui Isus, opreşte-te de a scormoni ţărâna închisă aici; binecuvântat fie omul care cruţă aceste pietre şi blestemat acela care clatină oasele mele\".


Amprenta şi prezenţa autoarei volumului, Liana Muthu, este fermă şi discretă în acelaşi timp, ea sistematizează, dă formă şi focusează aspecte şi accente, lăsând totodată să se desfăşoare, cu toată anvergura, spiritul acestui „boem inteligent şi spiritual, îndrăgostit de frumos\" care a fost Petre Grimm.


9.02.2013

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul