Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Falimentul īnvăţămāntului romānesc

        Şerban Tomşa

Īnvăţămāntul romānesc este pe cale să dea faliment. Dacă nu cumva fenomenul s-a produs deja. Elevii nu mai īnvaţă, iar profesorii sunt hărţuiţi cu sute de kilograme de hārtii şi cu nişte aşa-zise cursuri de perfecţionare care n-au nicio legătură cu disciplina pe care cadrele respective o predau la clasă.
Ştiutorii de gramatică, din ce īn ce mai puţini, s-au crucit cānd au văzut subiectele date anul trecut la Testele Naţionale. Se vede clar că omul care a ales fraza de analizat şi a furnizat variantele de răspuns habar nu are de sintaxă. Subordonata respectivă era, deopotrivă, subiectivă şi predicativă, dar fusese validată cāndva şi ca atributivă! Care erau răspunsurile posibile, oferite de evaluator? Subiectivă, predicativă, atributivă. E clar că el nu ştia defel nuanţele contextului pe care īl propusese. Altimenteri, ar fi indicat: subiectivă, completivă directă, completivă indirectă, cu răspunsul corect īnclinānd către subiectivă. Tot cu acel prilej li s-a dat elevilor să īntocmească o compunere īn care ei să-şi exprime opinia īn legătură cu mesajul transmis de un text literar. La şcoală īnsă ei sunt īnvăţaţi că textele literare transmit emoţii şi sentimente şi ar fi fost nevoie de multă abilitate din partea copiilor să demonstreze că acolo nu era exprimat un mesaj direct, ci o idee redată prin mijloace artistice specifice naraţiunii. Obligatoriu era nevoie să ia īn discuţie şi categoriile literare respective: narator, personaje, subiectul operei literare. Credeţi că acelaşi īnvăţat s-a gāndit la toate aceste lucruri cānd a fixat cerinţele?
Mă uit peste subiectele distribuite īn şcolile din Bucureşti, la simularea Testelor Naţionale. Ca de obicei, două subiecte, cu cinci şi patru exerciţii pe text, dar şi cu două compuneri. Timpul de lucru, două ore. Sunt bucuros că nu se mai dau compuneri absurde de tipul „Imaginaţi-vă un tablou hibernal, văzut noaptea” sau „Imaginaţi-vă că priviţi tabloul Visul cavalerului de Rafael şi notaţi-vă impresiile”. (Atunci, prevăzător, le spusesem elevilor că īntr-un tablou există obligatoriu o sursă de lumină, aşa că ei şi-au īnchipuit că privesc un peisaj de iarnă, iluminat de lună. Dar cum să-ţi pui fantezia la lucru īn legătură cu un tablou real, pe care nu l-ai văzut niciodată?)
Iată cum sună, de data asta, formulările referitoare la compuneri: Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte (15-25 de rānduri), īn care să-ţi exprimi opinia despre semnificaţia titlului poeziei După ploaie de Otilia Cazimir şi Redactează o scurtă naraţiune de 80-150 de cuvinte (10-15 rānduri ), īn care să prezinţi o īntāmplare din timpul unei vizite imaginare la Grădina Botanică din Cluj-Napoca.
Se ştie că trebuie să te ţii cu străşnicie īn limitele indicate pentru textele tale. Dacă scrii mai puţine rānduri, nu eşti punctat deloc. Dacă eşti mai harnic sau mai lăbărţat şi depăşeşti spaţiul admis, ţi se scad zece sutimi. Comparaţi dimensiunile: explicarea unui titlu absolut banal – e chiar tema poeziei, dar nu are o semnificaţie stilistică, īn sensul că nu este nici metaforă, nici altă figură de stil – se face pe 25 de rānduri, iar relatarea unei īntāmplări, cu precizarea reperelor spaţio-temporale şi cu alte dichisuri, este realizată pe... 10-15 rānduri. Un elev foarte bun ar putea povesti cum a intrat īn Grădina Botanică, s-a īmpiedicat de o piatră, a căzut pe burtă, s-a ridicat şi s-a īntors acasă. Halal literatură! Mai precizez că īn şcoală sunt repartizate anual, pentru asemenea compuneri, mai puţine ore decāt degetele unei māini. Şi atunci ce mai evaluăm?
De aceea nu m-am mirat cānd un profesor universitar se plāngea de lipsa de cunoştinţe a studenţilor săi. De cānd domnul Boc a introdus, la instigarea unui alt mare şi binecunoscut specialist īn domeniu, īnvăţămāntul pe competenţe, nimeni nu mai citeşte nimic. Cititul e toceală, nu dobāndire de competenţe! Īn lucrările susţinute la examen, studioşii fac greşeli de clasa a IV-a, mănāncă articolul hotărāt, folosesc cratima aiurea şi scriu lucruri trăsnite. O studentă īn anul al III-lea la Litere mărturiseşte că poetul ei preferat „e Macedonski, autorul frumosului poem Mistreţul cu colţi de argint”. Universitarul pomenit aici arată că din amfiteatrele instituţiei īn care lucrează ies absolvenţi cu diplome care n-ar fi trecut de admitere īn urmă cu cincisprezece ani. Dascălul nostru uită īnsă facultăţile private, care au băgat definitiv īn noroi īnvăţămāntul romānesc.
Astăzi trebuia să mă duc la nişte cursuri ECDL, dar din cauza faptului că toate sălile sunt ocupate de alţi cursanţi, grupa noastră nu are unde să-şi desfăşoare activitatea.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul