Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Politizarea şi patriotismul

        Ioan Buduca

Politicul modern a fost instaurat ca să reprezinte interese, şi anume să le reprezinte prin legiferare, nu a fost gīndit ca să acapareze managementul (administrarea) treburilor curente ale unei societăţi: valorificarea resurselor, educaţia, sănătatea ş.a.m.d.
Trecerea unei societăţi feudale īn modernitate poate fi organic㠖 o necesitate internă (ca īn Franţa), sau mimetică (la noi, aşa s-a īntīmplat). Īntrebarea este īnsă de ce, la noi, de 150 de ani modernizarea politică eşuează īn acapararea totală a societăţii de către politic. Răspunsul, azi, pare a fi limpede: pentru că de 150 de ani educaţia naţională este captivă politicului. N-a reuşit īn acest timp să devină o forţă socială autonomă care să introducă īn mentalul societal legea fundamentală a modernităţii: este o crimă de les-naţiune să īnlocuieşti reprezentanţii competenţelor profesionale (oricare ar fi ele) cu reprezentanţi ai competenţei politice. Această crimă a comis-o, mai īntīi, comunismul şi a sucombat ca regim politic din această pricină. După 1990, am refăcut īntregul modus operandi al acestei crime. Azi, din nou, cele mai importante competenţe profesionale din societate sīnt īnlocuite de reprezentanţi fără competenţă specifică (managerială, administrativă) ai clasei politice. Cauza? Caracterul corupt al educaţiei naţionale. O educaţie coruptă de principii false are să formeze īntotdeauna o societate coruptă.
Dacă vom dori vreodată să ieşim de sub acest blestem al falsei noastre modernizări, avem a īncepe cu educaţia naţională. Altfel spus, avem a restaura acea educaţie care să formeze caractere neīnstare să mai accepte (din simplă demnitate) corupţia acaparării societăţii de către impostura managerială a clasei politice. A forma astfel de caractere este singura misiune a adevăratului patriotism. Oricare alta ar fi demagogică şi periculoasă. Aşa cum, azi, se dovedeşte a fi „patriotismul” clasei noastre politice.
Constatările de mai sus duc, din păcate, şi la o concluzie care ar trebui să cutremure puţinele conştiinţe morale ale intelighenţiei: īn primul rīnd, noi, intelighenţia, vom fi judecaţi īn cer şi īn istorie pentru crima de les-naţiune care se petrece atunci cīnd sub ochii noştri un īntreg sistem de educaţie naţională se lasă corupt de impostura politică īntr-atīta īncīt īn societate toată competenţa specifică ajunge pe mīinile acestei imposturi imorale.
Acest sistem corupt al educaţiei naţionale care nu mai poate să formeze bazele corecte ale patriotismului este, vrem, nu vrem, opera laşităţilor şi oportunismelor noastre, altfel spus, este opera corupţiei noastre morale, plantată īn noi prin coruperea originară a sistemului care ne-a format şi neconştientizată radical (pīnă la rădăcina formării noastre, adică).
Ce vom face, oare, cīnd vom conştientiza vinovăţia noastră exemplară?
Va fi un arbore al renaşterii noastre morale? Unii vor refuza să accepte adevărul acestei revelaţii. Vor refuza ştiind că este adevărul ori vor refuza convinşi că este o manipulare. Cei care vor accepta vinovăţia istorică a fiinţelor lor morale se vor despărţi şi ei īn două direcţii: unii se vor scuza, da, aşa, e, dar n-am avut ce face, căci eram sub vremi, eram puţini şi eram slabi de virtute... alţii vor īncerca să īntemeieze un curent de restaurare a conştiinţei demnităţii patriotice...
Cei mai sceptici, azi, profetizează aşa: dom’le, ca să fie posibil acest curent de renaştere naţională, ar trebui să nu moară pīnă atunci ceea ce am numit cīndva naţiunea – acel ceva care plutea peste egoismele noastre şi ne aduna sub sentimentul unei comunităţi –, dar mult mai plauzibil este că deja a şi murit.
Ea, naţiunea, a fost, pe vremea cīnd īncă era vie, un construct cultural. Era opera intelighenţiilor. Acum, intelighenţiile construiesc un alt... construct: conştiinţele de tip planetar, global. Fie! Acesta este mersul lumii. Dar acest mers nu aduce nicidecum īn calea sa mai mult adevăr īn minciuna care se instalează ici-colo (īn Romānia, īn chip monstruos) şi predică despre binele care va veni dacă reprezentanţii clasei politice vor lua locul nepolitizatelor competenţe specifice ale managerilor şi ale profesioniştilor.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul