Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Despre lansări şi alte prestări

        Radu Aldulescu

Īn sīnul celei mai mici dintre minorităţile etnice, sexuale, religioase sau de altă natură, şi anume cea a scriitorilor, există o minoritate a autorilor care nu subscriu ritualului lansării propriilor cărţi. Deşi nu mă număr (īncă) printre membrii acestei minorităţi a minorităţii scriitorilor, am ajuns totuşi să mă īntreb care ar fi rostul lansărilor de carte, presupunīnd prezenţa scriitorului īn faţa unui public alcătuit īn bună măsură de oameni din branşă – circa 25 de persoane, cum mi s-a īntīmplat la cea mai recentă lansare a celui mai recent roman, Cronicile genocidului, organizată de Editura Cartea Romānească īn ianuarie a.c. la Librăria Cărtureşti Verona. Ştiu, rostul lansărilor este desigur promovarea cărţilor şi a autorului, atragerea şi formarea unui public cititor iubitor şi cunoscător de literatură, vīnzarea cărţilor īn ultimă instanţă. Aceste deziderate īnsă nu se prea realizează. Cu atīt mai irealizabile au devenit īn vremea din urmă, cīnd ultimele redute ale batjocoririi ideii de literatură şi a scriitorului adevărat sīnt asaltate prin proiecte de genul „Cel mai rapid roman” sau de culegeri colective pe teme impuse gen „Prima beţie”, „Prima pereche de blugi”, „Prima ţigar㔠etc. Culmea e că toate aceste proiecte sīnt iniţiate de tineri activişti culturali, pe līngă care secretarii utecişti de altădată erau mici copii, poate unde mizele de azi sīnt mult mai mari, determinīnd, īn pas cu vremurile, lipsa scrupulelor de orice fel, inclusiv cele de natură estetică. Romānia īşi extermină pas cu pas romancierii adevăraţi, dar face eforturi pentru a intra īn istoria literaturii universale cu cel mai rapid roman. O, ţară tristă, plină de humor... Nu mai dau numele celor cărora le-a dat mīna scriitoare spre astfel de gugumănii sinistre, pentru că ei oricum vor intra īn posteritate cu fruntea sus, iar roadele prestaţiei lor se văd cu ochiul liber: căderea pieţei de literatură, distrugerea literaturii şi a imaginii scriitorului, imposibil de resuscitat prin lansările de carte. Revin, aşadar, īntrebīndu-mă: care ar fi rostul lansărilor, al aducerii autorului īn faţa cītorva confraţi pentru a fi lăudat de cīţiva critici. La o adică, īn felul ăsta se creează un prilej de a astīmpăra setea de slavă deşartă a scriitorului, presupusă sau veritabilă, moderată sau exacerbată. Sau i se oferă o recompensă iluzorie īn contul poziţiei pe care o ocupă īn coada lanţului trofic editorial, scriitorul fiind obiect al muncii cīt de cīt lucrativ pentru editor, redactor, tipograf, librar, iar cīnd e privilegiat şi pentru critic, mass-media culturală sau presă de cultură şi divertisment etc. Există, aşadar, nişte domenii de activitate cu sarcini de serviciu remunerate care vizează scriitorul şi cărţile sale, fără a-şi pune nici o secundă problema plăţii autorului, dacă nu pentru scrisul efectiv, barem pentru alt gen de prestaţii. De-a lungul ultimilor şapte-opt ani, am dat, cred, īn jur de o sută de interviuri, mai puţine la radio şi televiziune şi mai multe īn presa culturală sau cotidiană, şi asta īn virtutea faptului, repet, că sīnt un scriitor privilegiat. Īn jur de 98 la sută din aceste interviuri nu mi-au fost plătite. O singură dată, īmi amintesc, cīnd am umplut mai bine de trei sferturi dintr-un Adevăr literar şi artistic cu un interviu, am catadicsit să īntreb de bani şi mi s-a spus că nici nu poate fi vorba de aşa ceva, deoarece este un material de promovare. S-ar mai cuveni, poate, să spun că nu mi-am permis vreodată să refuz să răspund la īntrebări, oricīt de inadecvate sau rău intenţionate ar fi fost. Īn acest sens, socot că ar fi edificator să extrag cīteva mostre de răspunsuri şi īntrebări din cel mai recent interviu, referindu-se cu precădere la cel mai recent roman. Iarăşi nu dau numele intervievatorului, tot īn ideea că el este sortit să intre cu fruntea sus īn posteritate şi fără contribuţia mea. Deci:
Īntrebare: Şi īn acest roman descrii o societate a looser-ilor. Socoteşti că-i tipică pentru epocă?
Răspuns: Constatarea că aş descrie societăţi ale looser-ilor īmi sună extrem de reducţionist, ca să nu zic mai mult. Caragiale īn piesele sale descrie o societate a looser-ilor? Se poate spune şi aşa, după cum şi că personajele sale sīnt nişte şmecheri corupţi lipsiţi de scrupule. Ilie Moromete este un looser? Se poate spune şi aşa, după cum şi că respectivul este un ţăran cam puturos aflat īntr-un conflict mocnit cu familia. Hrisant Hrisoscelu, personajul lui Eugen Barbu din „Săptămīna nebunilor”, este un looser? Se poate spune şi aşa, după cum şi că respectivul este un boier romān erotoman, care-şi pierde averea, raţiunea şi viaţa din pricina unei femei. Llossa, īn „Războiul sfīrşitului lumii”, descrie o societate de looseri? Se poate spune şi aşa, după cum şi că personajele acestui roman sīnt de fapt o adunătură de estropiaţi, criminali şi infractori de tot felul strīnşi īn jurul unui mistic scrīntit, pentru a se constitui īntr-o comunitate cu obiceiuri şi legi care intră īn conflict cu autoritatea statală. Don Quijote este un looser? Se poate spune şi aşa, după cum şi că respectivul este un bătrīn senil, marcat de grave afecţiuni psihice, care-l fac protagonsitul unor īntīmplări aberante.
Se poate spune orice, literatura, ca şi viaţa fiind un domeniu aparent subiectiv, interpretabil pīnă-n pīnzele albe, dar care are totuşi nişte legi şi reguli, chiar şi pentru cei care nu ştiu sau nu vor să ţină cont de ele. Altminteri, ar fi o muncă inutilă să-mi iau la analizat personajele pentru a vă demonstra că nu sīnt nişte looseri. Inevitabil aş ajunge la concluzia că avem idei diferite, opuse chiar, despre ce īnseamnă un looser sau o societate de looseri. Īn ce mă priveşte, grosul personalităţilor politice şi culturale de la noi, din comunism şi mai ales din postcomunism, este alcătuit mai ales din looseri – oameni care au subscris aşa-ziselor compromisuri necesare pentru a accede la o carieră şi a-şi asigura parvenirea şi prosperitatea socio-materială. (...)
Īntrebare: Ai un tipar pentru scrierile tale, din moment ce subiectul este extras mai mereu din aceleaşi straturi ale societăţii?
Răspuns: N-am nici un fel de tipare pentru scrierile mele. Eu nu lucrez cu tipare. Lucrez exclusiv cu inspiraţia, care la o rigoare poate echivala cu empatia faţă de personaje şi lumea lor. Munca mea n-are nimic din prerogativele unor sarcini de serviciu. Scrisul romanelor e un act de libertare individuală şi presupune cu totul alte abilităţi decīt scrierea articolelor de ziar sau scrierea de scenarii telenovelistice cu priză la public. Sugeraţi, īmi pare, că personajele mele nu sīnt īntruchipări ale unor oameni normali, iar eu vă spun că personajele mele provin din absolut toate straturile societăţii contemporane. Nu sīnt discriminatoriu. Acesta ar fi păcatul capital al romancierului, să fie discriminatoriu şi totodată să-şi trateze cu dispreţ şi-n necunoştinţă de cauză personajele. De aceea e foarte greu să fii romancier şi-s foarte puţini romancieri adevăraţi īn Romānia acestor vremuri de bejanie. Este de asemenea greu să fii un cititor de roman adevărat. Cele două calităţi presupun īnţelegerea, dragostea, o anume cunoaştere a inimii, atribute deficitare lumii actuale şi de care se lipsesc şi mulţi dintre oamenii de cultură, unii din ei pretinzīndu-se scriitori. Este mai la-ndemīnă īn lumea asta să priveşti lucrurile prin prisma tiparelor şi a straturilor societăţii şi să vezi īn om un accesoriu al acestor tipare şi straturi. (...)
Intervievatorul mi-a transmis că-mi va publica interviul, īn pofida īnţepăturilor evidente. Fair-play-ul care va să zică este la el acasă, mai ales că omul a ţinut să precizeze că īntrebările nu-i aparţineau, ci erau de fapt ale cititorilor mei, care pasămite ar fi vrut să afle prin intermediul lui... Un om foarte bine intenţionat altminteri.
 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul