Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Ioana Ieronim

DIPTIC ELVEȚIAN

Crepuscul  

Maria stă desculță pe luna nouă
pe luntrea cerească se leagănă 
īn crucea de boltă
cu pruncul īn brațe

valuri delicate străbat aerul
clopote
clopotele turmelor nevăzute

muntele 
se dizolvă īn crepuscul 


Țipă un pescăruș 

țipă un pescăruș pe lac
se leagănă pe geamandură și țipă: 
e Primejdie

țipă cu ciocul deschis, Țipătul lui Munch,
strigătul mut al omului de piatră care la Berna 
aproape cu totul se smulge din fațada Catedralei: 
urletul lui ar trebui să atingă 
marginea lumii

dar cine aude? 

este weekend, oamenii se plimbă īn melanjul fluid, 
interșanjabil, de silabe europene,
mănāncă din pungi castane calde, marroni
vāndute īn arabă

pescărușul, prins de geamandura lui,
țipă

cānd privesc īn direcția īn care privește pasărea 
descopăr
ZĂPADA.

Zăpada a cuprins muntele, prima zăpadă a anului
cānd s-a īntāmplat?

Ce primejdie simte pescărușul 
īn această absolută, absolută splendoare?


Diptic Tezeu - Ariadna

Nu pe drum, nu pe apă

chemarea ta mă ajunge prin labirint aerian 
oriunde-aș fi, oriunde aș rătăci,
īn palat, īn peșteră, īn labirinturi 
multiplicate sub pămānt

a lepădat fiecare din noi mai multe vieți
precum aceste șiruri de insule dantelate

ne īnrudim cu zeii ascunși īn noi
sub măști pe care ei ni le schimbă 
fără să spună

eu țes orizont după orizont

și iată că vii −
nu din locul unde răsare soarele 
nu din locul unde apune luna

nici pe apă, nici pe drum 

ci liber vii 
liber cum este vāntul 

la apropierea ta
vălul īn māinile mele se topește.


Coarnele taurului orizontul

Ai ucis Minotaurul

deschidem ochii īncet 
īn liniștea de īnceput de lume

soarele se īntoarce la noi zi de zi
la fel schimbătoarea lună,
purtate pe coarnele Taurului, orizontul.

Ai ucis fiara īnfometată

soarele și luna deasupra ta
răsar din nou

eu stau nemișcată, doar vălul mi se zbate
cum mă țin de grumazul tău īn gānd

iar tu 
− pămānteană cum sunt și deodată
ca aerul de ușoară − 
mă duci peste mare


Concetti

Vine poate o vreme să crezi 
īn poveștile care te-au făcut să rāzi o viaț㠖
vremea cānd găsești adevăr īn extravagante concetti 
pentru vreo donna angelicata 
cum nu s-a văzut pe pămānt

să descoperi grăuntele de adevăr 
īn dolce stil nuovo, 
fanteziile unora care altfel erau nedespărțiți de pumnal 
și otravă.

Vine o vreme să crezi că se īndrăgosteau de un portret 
īntr-o miniatură cāt palma,
că traversau deșert și mare, 
luptau īn războaie 
și poate mureau sub semnul acela

știm de păduchii și sudoarea 
și sfrenția lor 
de trădarea frățeasc㠖 dar asta nu poate nega 
flacăra ce-i pornise, 
puterea prin care chiar și cuvintele ce vor să īnșele
ajung să spună adevăr

− adevăr cum zicea Louis Labé
„Trăiesc și mor, ard īn flacără 
și mă-nec īn undă. 
Mi-e cald peste măsură, mă cuprinde frigul” 
− peisaje interioare, anotimpuri
și cuvintele lor care merg 
pānă la capăt.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul