Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Seara īn care poezia a fost regină...

        Niculina Oprea

Interviu realizat de Carmen Focșa

Carmen Focşa: Vineri, 22 martie a.c., volumul dvs. de poeme Vieţile noastre şi vieţile altora, tradus īn limba turcă de Mesut Şenal, a fost lansat la Institutul Cultural Romān din Istanbul, īn prezenţa dvs. Ce alte personalităţi au mai participat?
Niculina Oprea: Da, aşa este, volumul meu de poezie Vieţile noastre şi vieţile altora, publicat īn 2008 la Editura Brumar din Timişoara, a fost tradus īn limba engleză de fiica mea, Lavinia Puflea, iar īn limba turcă, de domnul Mesut Şenal, astfel Vieţile noastre şi vieţile altora/The lives of ours and the lives of others/Bizim yaşamlarimiz ve Başkalarimin yaşamilari a fost publicat bilingv la Editura Artshop din Istanbul, la īnceputul acestui an. Cu această ocazie, a fost prezentat publicului şi volumul de poezie Aproape negru (Neredeyse siyali), tradus īn limba turcă de poeta Ayten Motlu, publicat īn 2011 tot la prestigioasa Editura Artshop din Istanbul. Evenimentul a marcat „Ziua Mondială a Poeziei” īn cadrul Institutului Cultural Romān din Istanbul şi a cuprins o triplă lansare. Alături de volumul meu a fost lansat şi volumul de versuri al domnului Mesut Şenal, Aşk olmez/Love survives şi revista Rosetta Literatura. Referitor la personalităţile care au fost prezente, mă voi referi doar la cele pe care eu le cunosc de mai multă vreme. Alături de poeta Ayten Mutlu şi traducătorul Mesut Şenal, cei care m-au şi prezentat publicului īn seara aceea, au fost prezenţi doamna Şenay Varioglu Akdamar şi domnul Vedat Akdamar, editorii celor două cărţi ale mele īn limba turcă, poeţii Erkut Tokman, Halil Ibrahim Ozcan, actorul Fahri Kincir, muzicianul Temel Reis, echipa noastră de la ICR Istanbul, condusă de doamna Silvana Rachieru, echipă de oameni tineri şi energici din care fac parte, printre alţii, domnişoara Şeila Suliman şi domnul Alexandru Bălăşescu, o echipă despre care am rămas cu impresii deosebite, īn sensul bun al cuvāntului, iar din partea Consulatului General al Romāniei la Istanbul a fost prezentă doamna Ana Negrilă.
C.F.: Aşa cum există muzicieni mai cunoscuţi şi apreciaţi peste hotare decāt īn propria lor ţară, credeţi că există şi creatori de literatură īn situaţii similare? Dacă da, vă număraţi printre ei?
N.O.: Din punctul meu de vedere, de relaţia scriitor – ţară, deşi casa mea este planeta, nu mă pot plānge atāt timp cāt īmi sunt cerute lucrări pentru a fi publicate, atāt timp cāt numele meu este rostit atunci cānd este necesar, atāt timp cāt evenimentele īn care sunt implicată nu sunt trecute cu vederea de presa scrisă şi vorbită. Am deja 13 cărţi publicate, sunt membră a Uniunii Scriitorilor din Romānia şi a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, nu cred că un cunoscător al literaturii romāne contemporane ar putea spune că nu a auzit de numele meu. Desigur, cărţile mele sunt apreciate īn Turcia, dar acest lucru se datorează şi traducătorilor cu care lucrez. Īn această ţară eu lucrez cu mai mulţi traducători, astfel poemele mele au fost publicate īn mai multe reviste literare la nivelul cel mai īnalt. Ca urmare a aprecierii poeziei spaţiului din care vin, aceasta mi-a permis să recomand şi alţi poeţi romāni pentru publicare ori pentru participare la diferite festivaluri. La fel de bine poeziile mele au fost primite şi īn Polonia, Franţa şi īn multe alte ţări. 
C.F.: Relataţi cel mai neaşteptat, cel mai plăcut moment al serii.
N.O.: Īntrucāt a fost o seară īn care poezia a fost regină, īmi este greu să aleg un moment īn defavoarea altuia. Eu sunt o persoană asupra căreia emoţia īşi lasă amprenta īn astfel de situaţii. Momentul īn care poeta Ayten Mutlu a spus publicului că noi suntem surori īn ceea ce priveşte poezia pe care o scriem ori momentul īn care mi-am auzit poezia īn lectura actorului Fahri Kincir a fost un motiv de mare emoţie. Cu siguranţă, un moment deosebit a fost cel īn care şi-a făcut apariţia poetul Halil Ibrahim Ozcan şi mi s-a adresat cu apelativul „sultană”. Halil Ibrahim Ozcan este vicepreşedinte al PEN Turcia.
C.F.: Care credeţi că este atitudinea cititorului turc faţă de poezie?
N.O.: Īn urma participării la mai multe festivaluri cu caracter internaţional, mi-am dat seama că publicul turc este mult mai numeros decāt īn alte ţări. După felul īn care o persoană din public i se adresează unui poet cerāndu-i autograf ori īntrebāndu-l ceva īn legătură cu creaţia sa, eu consider că este un cititor de poezie. Faptul că sunt cumpărate cărţile de poezie mă determină să cred că īn Turcia sunt cititori foarte atenţi la fenomenul literar naţional şi internaţional.
C.F.: Īntr-o discuţie privată cu poeta Ayten Mutlu, am īnţeles că īn Turcia sunt mai puţine femei creatoare de poezie. Aţi avut impresia că aţi fost privită ca o curiozitate?
N.O.: Nu, nu am avut impresia că am fost privită ca o curiozitate. Ayten Mutlu este o mare poetă, un scriitor cu o experienţă impresionantă şi dacă ea a spus că sunt mai puţine femei-poet īn Turcia īnseamnă că aşa este. De-a lungul timplui, am cunoscut mai multe poete, iar cu ocazia recentei deplasări, am cunoscut-o pe poeta Hilal Karakan, poetă ale cărei poeme īmi erau cunoscute.
C.F.: Ce proiecte de viitor aveţi?
N.O.: Īn primul rānd, va trebui să public cartea cu cronici literare, apoi un volum de poezie. Īn ceea ce priveşte traducerile, am mai multe volume īn lucru. Anul 2013 va fi un an destul de īncărcat.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul