Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

„Sunt adept al călătoriei ca scop în viaţă”

        Radu Dinulescu

Interviu realizat de Irina Budeanu cu regizorul Radu Dinulescu

E foarte greu să găseşti un răgaz pentru un dialog cu regizorul Radu Dinulescu, directorul artistic al Festivalului „EuroUnderground Arad”, primul festival al trupelor independente din România și al Festivalului „EuroMarionete Arad – Festival Internațional de Arta Animației”. Pentru că tot timpul e într-o continuă mişcare. Când nu este la Festivalul de Teatru de la Arad, se află la Oradea, unde este şi angajat ca regizor sau oriunde în ţară sau străinătate, pentru că proiectele sale sunt foarte apreciate, atât pentru îndrăzneala, inovaţia şi nonconformismul lor, cât şi pentru faptul că a deschis uşi complet închise până acum în lumea teatrului. De altfel, pe oriunde a trecut, Baia Mare, Arad (unde a fost directorul Teatrului de Marionete, în perioada 2006-2011) , Oradea, Galaţi, Călăraşi, Bucureşti, a lăsat în urmă spectacole memorabile. Ca să nu mai vorbim despre experienţele extraordinare pe care le-a avut în Israel – unde a emigrat în 1984 −, apoi la Marsilia, unde s-a stabilit în perioada 1992-1995. De la Leonce şi Lena − pentru care a primit Premiul ATM în 1982, montare a Teatrului de Stat din Baia Mare, până la Hymnus, de Gyorghy Schwajda, la Teatrul „Fani Tardini” din Galaţi, care a avut un succes internaţional, Radu Dinulescu a stârnit întotdeauna reacţii de admiraţie sau, dimpotrivă, mulţi nu i-au înţeles demersul artistic. Printre premierele mondiale de care se leagă numele lui se numără dezvoltarea unei tehnici proprii de construcţie în burete şi latex pentru costume, păpuşi şi accesorii teatrale; formarea unei echipe de carnavalieri, în această nouă tehnică, pe care a aplicat-o în construirea de personaje şi obiecte gigantice, pentru caruri alegorice, parade, spectacole de mare anvergură; crearea primelor Ateliere Multimedia; realizarea primului spectacol din lume care combină proiecția de film 3D cu tehnica marionetelor. În acest sens, amintesc spectacolul Tovarășul de drum cu un scenariu propriu după Hans Christian Andersen, la Teatrul de Marionete din Arad. Dar provocările care vin din partea lui Radu Dinulescu nu se opresc aici. Cel mai revoluţionar proiect al său este filmul 3D Cernozaurii.

*
Aş putea spune despre dumneavoastră că sunteţi un „frumos hoinar” al teatrului românesc prin lume, îndrăgostit iremediabil de spaţiul cultural francez. Cum a ajuns băieţelul de odinioară − din Brăila cu miresme levantine − să se „aşeze” în matca Thaliei?
În primul rând, trebuie să spun că provin din lumea teatrului, tatăl meu a fost regizor multă vreme la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila. Am învățat să merg pe scândura scenei, la Brăila, unde părinții mei au fost repartizați în 1956, anul nașterii mele. La 5 ani jucam alături de Catrinel Dumitrescu în Costache și viața interioară, de Paul Everac! Cât despre hoinăreală, eu am o vorbă: „am plecat în Israel rătăcitor și m-am întors evreu”. 

Cred că pentru orice creator, locul unde s-a născut, primele impresii, primele amintiri, visurile, sunt definitorii pentru întreg parcursul existenţial. Ce anume – sau cine anume − din acel loc al începutului, al căutărilor, al poveştilor v-a influenţat în mod determinant?
Artistic vorbind, nu sunt legat de plaiuri natale. Singurul lucru pe care mi l-au inspirat Brăila și Galațiul, unde am copilărit și m-am format ca adolescent, a fost conștientizarea faptului că lumea e mai mare decât cartierul meu de blocuri. Prezența vapoarelor de mare tonaj, a marinarilor („morocani”, în jargonul din zonă) mi-a dat dorul de ducă, de a înfrunta alte culturi, de a cunoaște alte mentalități. 
Eram de mic adeptul călătoriei ca scop în viață și mi-am ales o meserie care, în accepțiunea mea de adolescent cu foame de imagini în ochi, îmi putea deschide sau desființa granițele.

Regizorul Radu Dinulescu are un permanent  neastâmpăr. Deşi a montat, mai peste tot în ţară, piese pentru adulţi, piese pentru copii, în mod paradoxal, este mai cunoscut în afara graniţelor ţării. Aş vrea, înainte de a discuta despre periplul francez şi cel american, să ne oprim la câteva spectacole pe care le consideraţi emblematice pentru cariera dumneavoastră.
Sunt un artist care se plictisește repede! Puteam fi un bun actor... Mihai Dimiu a încercat cu încăpățânare să mă convingă „să dau” la actorie. Îi spuneam mereu că nu pot face față obligației de a face mult timp același lucru! Și pe urmă eu nu m-am ocupat numai de teatru; am scris scenarii, am expoziții de fotografie, sunt unul din marii constructori de păpuși și personaje gigant din lume, m-am ocupat de câteva mari carnavaluri din Sudul Franței, am făcut filme, lucrez acum imagine 3D pentru animație pe calculator... Chiar acum în aprilie sunt invitat la Abu Dhabi, la un festival de film, cu producția mea Cernozaurii, care s-a făcut în America.

Cum a ajuns regizorul Radu Dinulescu să descopere un domeniu încă virgin la noi, cel al teatrului 3D, mai exact spus, al transdisciplinarităţii – termen la modă −, care aduce tehnica filmului 3D în teatru?
Eu sunt preocupat de mult de această tehnică. În 1991 am făcut primele desene pentru Cernozauri și știam foarte precis că va fi un film 3D, deși în acel moment nimic nu prevestea acest fenomen. Îmi spuneam că voi aștepta până în clipa când animația 3D va deveni abordabilă.
Practic, împreună cu Armand Richelet, suntem primii artiști din lume care propunem un astfel de „produs”. Suntem încă într-o perioadă de cercetări, de scormoniri în căutarea tehnicilor și a limbajului adecvat pentru acest nou tip de artă! De curând, legat de acest procedeu, am câștigat un proiect european la Programul Cultura 2007-2013, proiect care ne va permite, timp de doi ani, să încercăm foarte multe lucruri. 

Ce a însemnat Avignonul în viaţa regizorului şi omului Radu Dinulescu, câştigătorul prestigiosului Premiu „Coupe de Coeur de la Presse”, în 2007, la Festivalul Avignon Off?
Mulți au încercat să mă descurajeze și să mă convingă de faptul că Avignonul Off este neimportant, că e o piață în care poți, în cel mai bun caz, să smulgi o programare-două, cu spectacolul tău, într-un teatru sau altul. 
Eu vedeam lucrurile din alt unghi și, cunoscând bine piața occidentală, m-am încăpățânat să fiu prezent acolo an de an. Rezultatul? Numeroase coproducții cu teatre din Paris, găsirea de parteneri pentru proiecte europene, depunerea a şapte proiecte și câștigarea a două, nenumărate turnee dintre care unele peste ocean (Noua Caledonie − 2007, Brazilia − 2010), actualmente vom fi prezenți la cel mai mare festival de animație din lume la Charleville Mezieres cu două producții. Avignonul, fie el In sau Off, este o placă turnantă a artiștilor din lumea francofonă și nu numai. 
Datorită Avignonului sunt azi directorul artistic al Festivalului de la Belfort, membru într-un fel de senat al Organizației Internaționale a Francofoniei, prezent ca invitat sau cu producțiile mele la un număr din ce în ce mai mare de festivaluri. Și nu știu încă ce va mai urma...

Un artist polivalent, cum sunteţi dumneavoastră, într-o continuă mişcare, cu siguranţă are multe proiecte pentru viitor. Cu ce vă veţi surprinde publicul?
Am făcut de curând o tagmă cu Denis Dinulescu, cu scopul de a scrie și propune spre realizare scenarii de film. Amândoi avem o mulțime de idei care încă nu sunt duse până la capăt.
Pe urmă, am pornit pe un drum teatral cu Cernozaurii, care va da loc la un spectacol multimedia cu TV – live și imagini 3D pe lângă păpuși și actori. Proiectul se derulează actualmente la Târgu-Mureș.
Și, probabil, proiectul care are cele mai mari șanse să mă ocupe în anii viitori este Nostoc. Un personaj creat de Patrice Seiler din Strasbourg, un personaj de BD, despre care am făcut deja un spectacol la Arad, spectacol care are mare succes în Franța. Urmează seria a doua: Domnul Nostoc și misterul din Ocean, spectacol care va fi produs de Teatrul „Regina Maria” din Oradea și care este înscris la Avignon Off 2013 la Theatre Atelier 44. Cu acest personaj am câștigat și o finanțare în Belgia pentru un pilot de film TV cu animație 3D.
Pe 20 aprilie plec la Abu Dhabi unde filmul Cernozaurii este programat în selecția oficială a Festivalului „Abu Dhabi International Environmental Film Festival”.
Și cum spunea Matei Vișniec: „Din păcate, nu pot cumpăra timp!”, ca să pot să-mi duc la capăt toate proiectele.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul