Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dintre sute de catarge

        Răzvan Pricop

La 25 de ani, Răzvan Pricop se pregătește să înceapă o carieră de magistrat. O dată cu ea va începe, sînt convins, și o carieră de poet prin apariția primului său volum, al cărui titlu încă nu l-a găsit, dar care se va deschide cu un citat din Frank O’Hara. Talentat minimalist, expert în crochiuri și pasteluri citadine, înzestrat cu un fin spirit de observație, Răzvan Pricop a mai publicat puțin, în România literară și, mai demult, în Tribuna. Citiți aceste scurte poeme și veți descoperi un poet matur, responsabil pentru cuvintele lui. Îi doresc o intrare în literatură pe măsura calităților sale. (H.G.)


imagini

coborâm scările de la metrou ca în Crucișătorul Potemkin
prima imagine 

femeile de serviciu beau cafea din sticle de plastic și se privesc
în oglinda din capătul peronului
a doua imagine

o femeie tânără cu epoleți așteaptă greșelile noastre
pe mijlocul ei subțire stă așezată o pereche de cătușe noi și strălucitoare
ca un sigiliu
a treia imagine.


ultimul etaj

ne imaginăm pe câmpurile vizibile de pe acoperișuri,
acolo unde mărăcinișul este în floare 
și bălăriile sunt organizate perfect

pereții de sticlă deformează treptat stâlpii de înaltă tensiune

la metrou îți plimbi degetele pe contururile manechinelor
din reclamele de pe pereți,
acasă te așteaptă o cameră luminoasă
ca plânsul unui copil.


sacrificiu

am citit despre o fată bolnavă de leucemie
care s-a întors acasă
într-un orășel care treptat începe să nu mai existe
mai pur decât toate saloanele cu pereți albi și neoane

ore în șir am simțit cum toate lucrurile
utile și strălucitoare care ne înconjoară
trebuie să plesnească, 
să se facă țăndări
sub o greutate invizibilă

dar pentru toate astea numai o pasăre se izbește
cu toată puterea de un parbriz
pe autostradă.


pisica

pisica traversând bulevardul la două noaptea
era mai albă decât zăpada,
de parcă toată frumusețea acelei zile 
se furișase în ea. 


cel mai liniște

în după-amiezile în care bătrânii din cartier 
își furișau pielea zbârcită prin razele calde
și se perpeleau ca puii la rotisor în spatele unei vitrine,
cu viața cuibărită adânc în spatele lentilelor negre
cu zâmbetul înțepenit de decenii
când mașina cu carne se zdruncina în capătul străzii
era cel mai liniște.


muzica noastră (2)

deceniile în care scârțâitul barierei metalice
a fost muzica noastră,
a hăituiților
și pentru dragoste
eram doar un hău enorm.


pregătiri

ne lăsăm plete și dăm drumul la gaze 
ca la muzica noastră, 
cu aceeași plăcere și uluire 
pe care o avem atunci când cineva ne întrerupe  jocul
și rămânem cu piciorul în aer

de pe balcon vedem numai plafoanele 
unor mașini lucioase
și oamenii sunt dedesubt,
e ora de vârf și sălbăticia din exterior nu are limite
face geamurile să vibreze
și mugurii copacilor se deschid prematur

suntem atât de pregătiți
pentru un război fără sfârșit.


abator

am locuit câțiva ani într-un bloc
aproape de gardul unui mare abator
acolo pe vremuri tații și fiii,
generații întregi și-au ponosit tinerețea
și au adus gloria 
unor hale pline cu aburi

acum nu se mai tăia nimic
ca într-un doliu prelungit
după ultimul porc
și prin betonul armat a străpuns iarba

odată m-am ascuns printre fiare într-un malaxor ruginit
mi-am auzit inima și am fugit.


din industria copilăriei

balerina lui Degas era un fluture enorm
în așteptare
peste scrâșnetul copilăriei 
și violența romantică de care eram în stare
și micile mele iubiri industriale
cu miros de benzină proaspătă.


America

cum puştii după ᾽90 şi-au luat inima-n dinţi
şi în atâta moloz, moloz care nu se mai termină
au scrijelit pe un zid steluţe&dunguliţe,
l-au numit America
şi zilele în care nu mergeai în America
erau zile pierdute.


păpușa

într-o stație de metrou 
am privit intens o fată
îmi aducea aminte de păpușa pe care am aruncat-o 
într-o ladă metalică cu două decenii în urmă,
când a venit frigul tata a aprins focul cu ea
și ca o lavă fierbinte picături din ea s-au scurs pe făraș.


de-a războiul

imaginează-ți 
cum pletele soldaților au inundat valea
după o uriașă invazie a tancurilor roz
și numai arme sensibile pândeau de sub piele
și explozii de senzualitate ne orbeau ura,
înaintam și teritoriile se cucereau singure
în cea mai frumoasă campanie desfășurată vreodată.


copilul secret

pe marile bulevarde
prin ambuteiaje la orele de vârf
am fost invizibil
ca un copil secret
în uterul unei adolescente,

nu am zornăit nici măcar o aripă de insectă
în plină înserare

și pentru dragoste 
am fost îngropat adânc ca unghiile
în carnea tatălui.


mă oprești

la margine
unde leșurile animalelor putrezesc foșnăitor 
unde molozul este nesfârșit
unde apa canalului se strică
încep să mă gândesc la tine
ca la un lucru vechi și dulce
pe care acum s-a așezat praful
și la mișcările tale în care sunt ezitările unui deceniu
ca o cheie luată la întâmplare dintr-un mănunchi
și vârâtă în ușă

lângă grămezile enorme de bălegar înflorit
mă opresc.


SHORT CUTS

 #1
Cum să fac să ajung din nou sub pojghița ta
de bunătate,
de delicatețe și catifelare
ca sub o plapumă la care mama a lucrat zece ierni.

 #2
Uneori rezist și ore în șir
îmi țin respirația
ca în spatele unei pânze 
pe care se proiectează un film mut.

#3
Am 25 de ani și nu mai vreau să-mi aduc aminte
niciun vis 
beau o bere pe pajiște
lângă mine o reptilă respiră prin piele și e suficient.

#4
Mă trezesc dimineața
și am sentimentul precis 
că îmi voi petrece restul vieții
pe marginea unei fântâni înierbate.

#5
Înainte aveau prospețimea unei livezi în floare
până când faptele mele au început să se repete
groaznic de lent,
există numai butoane de REPEAT și niciunul de STOP.

#6
Mă joc singur cu miile de luminițe colorate 
și pornesc alarmele mașinilor pe unde trec,
în parcuri aburii năvălesc afară din canale
și mă așteaptă 
ca o mamă de copil cu genunchii juliți.

#7
Tu vei apăsa butonul DELETE
și căldura va ieși din mine cu rapiditate
cu un foșnet de vietate prin iarbă
și mecanismul meu perfect și sensibil se va opri.

− A BEAUTIFUL END −

după atâta propagandă despre mine însumi,
care vă zgârie
sfârșitul din Zabriskie Point al lui Antonioni
în locul liniștii,
totul explodează!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul