Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Pricoliciul şi alte povestiri

        Traian T. Coşovei

„Ca şi Puc ori Ariel”, doamna Francisca Stoenescu ne înfăţişează, ca pe un personaj de vis, pricoliciul. Cu talent şi imaginaţie, autoarea transformă o realitate într-o poveste adresată deopotrivă adulţilor şi copiilor de pretutindeni. La o succintă interogare a dicţionarului, iată ce aflăm despre misteriosul, legendarul personaj: „Strigoi, duh rău care ia înfățișarea de lup. Origine necunoscută. Aparține unei mitologii populare foarte răspândite, cf. germ. Werwolf, fr. loup-garou”.
Pricoliciul Franciscăi Stoenescu este zugrăvit cu măiestrie – dacă ar fi să evoc o culoare aparte, aş numi-o mister. În acest sens, autoarea face o precizare care ne îngăduie să abordăm textul din unghiul potrivit: „În această carte, pricoliciul este un spiriduş, asemănător cu pârşul, vioi, curajos şi năzdrăvan, de care ai nevoie când locuieşti într-o pădure şi nu poţi s-adormi”.
O altă culoare ar trebui să se numească tandreţe; a se citi capitole precum Cum s-a înecat un ţânţar într-o lacrimă de leu ori Cântecul pricoliciului: „Leul a fost atât de înduioşat de cântecul meu, încât i-a apărut pe neaşteptate din ochiul stâng o lacrimă. Un ţânţar care bâzâia prea aproape s-a înecat pe loc în lacrimă. Atât a fost, o singură lacrimă. Apoi m-a întrebat dacă n-aş vrea să locuiesc în coama lui nestingherit şi pentru totdeauna. Am refuzat. Leul a oftat şi a plecat”.
Ceea ce surprinde plăcut este plasticitatea textului, ce dă povestirilor un aer misterios şi fantastic, de vis trăit aievea: „Poate aş putea să fiu chiar un nor. Dar dacă începe să plouă? Dispar? Mai bine vânt! Poţi să te strecori peste tot, să răscoleşti cele mai ascunse colţuri, să descoperi toate secretele. Aş putea călători mai departe decât orizontul, să zbor deasupra norilor... Dar cel mai bine şi mai bine ar fi dacă mi-ar creşte două aripi, să zbor cât vreau şi unde vreau, îi spunea ariciului. Dar vorbea de una singură, fără să observe că ariciul plecase. Şi, tot vorbind, adormi şi visă că-i crescuseră două aripi uriaşe. Începu să bată uşor din aripi, de parcă dintotdeauna le avea, şi se înălţă în zbor sus, spre înaltul cerului, tot mai sus”.
Grafica şi coperta volumului, aparţinând doamnei Ana-Maria Marin, sunt, la rândul lor, un vis, o metaforă a unei copilării trăite şi retrăite la infinit în pădurea ocrotită de pricolici – o lume magică, unde leii sunt melomani, veveriţele visează la zbor, iar „fericirea miroase a muşeţel”.
Cartea doamnei Francisca Stoenescu este o invitaţie la tandreţe, dar şi la meditaţie: „Ziua în amiaza mare, cerul s-a acoperit dintr-o dată de nori, iar vântul s-a pornit năvalnic să zboare şi ultimele frunze rămase să răscolească iarba şi uscăturile şi să plimbe întreg alaiul prin pădure. Aşa e toamna! Adăpostit bine într-un tufăriş de alun, pricoliciul trăgea un pui de somn, ca unul care ziua mai mult doarme, iar noaptea colindă în lung şi în lat pădurea. Oftă, îşi mai trase o frunză peste adăpost, să nu-l descopere furtuna atât de uşor, şi, după ce-şi spuse de două ori poezia de alungat frica şi de chemat somnul, prinse de coadă visul pierdut...”.
Să nu vă lipsească din bibliotecă această carte, fie că sunteţi copii mici ori copii mari!
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul