Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Sterian Vicol

Dacă
Dacă-ntr-o zi îţi voi spune adio
nu te mai iubesc
să nu mă crezi, să
alergi la marginea satului
să bandajezi troiţa sângerând!

Rama de salcâm american
Cum aşteptam vântul să-mi
cutreiere pădurile de până
la tine, vălătuci de fum
bandajau ochii jivinelor
din câmp, căutând cuibarele
de ciocârlii şi urmele tale.
Cum uitasem şi timpul, amiaza-şi
dezumflase zepellinul în care
plângea pruncul Mariei!
Atunci, brusc, ţi-am văzut
trupul în golul unei ferestre
ca o sculptură umedă pusă
la uscat într-o ramă de
salcâm american!

Fără întoarcere
Cu lux de amănunte nimeni nu poate
cerceta Corabia şi Labirintul.
(Cu pânza veşmintelor tale,
corabia va fi, sorbită de gurile
vântului până-n iarba grădinii).
Orice ai face însă, iubito,
chiar buruiana mării, mandragora,
s-o ai, totu-i răsuflare de lebădă
în furtuna ce urlă nu mai
există în-toar-ce-re...

Pânza vinului tânăr
Între două ciubere cu struguri striviţi
de picioarele Mariei şi-ale fetelor ei,
Flutură pânza vinului cel tânăr - coamă de leu,
de neatins ca şi pânza copilului dormind -
Eu mă joc în oglinda vinului cel tânăr
şi lama cuţitului e roşie ca un trandafir
strivit, lângă mine e cineva fără umbră,
umbra-i chiar pânza vinului cel tânăr -
Ţâşnind puternic printre degetele Mariei
vinul cel tânăr pare un foc ce-mi ademeneşte
trupul înnoptat, mirarea mea de-a fi încă
stăpân pe vinul cel tânăr cu pânza-i pe ochi -
Şi totuşi eu caut dincolo de pânza vinului
cel tânăr, caut zumzetul cenuşii ce va fi
ultimul din destrămarea focului, mai aproape
de strigătul meu ca vinul fluturând la tine!

Nici
O, mi-e frică să nu te găsesc
prea repede;
Fiindcă mi-e dor de tine
Ca de Prima zi de Paşti care
nici nu va fi, nici nu va fi

Săgetând
Părul tău vălurindu-mi
orbirea pe linia ferată
Eu port oglinda din care tu
Te-ai prelins în mansardă
Prin foste labirinturi de hotel
trotuarele sunt la ele acasă
poeţii săraci (unde-or fi cei bogaţi?)
strigă femeile să le facă
Dansatoare şi muze, de-a dreptul
În munţi!

Rugă
Ai grijă de mine şopteai pe la colţuri
de străzi, ele mă torc, îmi intră pe
fereastră, noaptea mă scuip în afara
lumii, strada, domnească (venind direct
din marele fluviu), iată curge în cer
de unde Dumnezeu o ţine de-o singură
piatră; îmbracă-ţi rana într-o cămaşă
invizibilă, leagă-şi cărarea din Grădina
Publică de mijloc, fiindcă cerul mână
norii humulus prin tine.

Repede
Am iubit vocea dulce-n formă de trup
trupul tău în formă de rugă decembrie
m-a tras în alcool -

Fotografie
Toate rândunelele căzute din cer
cară în ciocuri manuscrisele mele
către tine, sigilate cu ceţuri curgând
până la coapsele tale.
 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul