Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Memorie şi zidire

        Iolanda Malamen

„Pictez pentru ca să nu se uiteˮ, notează undeva, īn jurnalul de atelier, Marin Gherasim. 
„Īnălţarea Turnului. Chiar dacă toţi sunt indiferenţi sau dacă toţi se opun, artistul īşi construieşte Turnul (opera). A construi Turnul īnseamnă să-ţi construieşti fiinţa”, găsim consemnat īn acelaşi jurnal.
De multe decenii, pictorul Marin Gherasim īşi construieşte acest ,,Turn” cu acribia unui meşter care se mărturiseşte īn simboluri mīntuitoare şi emblematice, lucrīnd la fiinţa perpetuu ziditoare cu acea seninătate pe care ţi-o dă aspiraţia către puritate. 
Expoziţia intitulată ZIDIREA, deschisă la īnceputul lunii mai 2013, timp de o lună, la Sala Dalles, a dat publicului şansa (re)īntīlnirii cu o bună parte din opera sa, realizată īn ultimele decenii. O operă echilibrată şi perfect structurată, ce ordonează, clarifică şi deschide o adevărată cale de acces memoriei şi timpului binefăcător, cel care-a „suportat” celebrări genuine, iluminări, moralitate, umilinţa (fie şi livrescă), sacralitatea evocatoare.
Pornind de la gestul ziditor, īn care artistul include toate etapele posibile ale materializării şi dematerializării lui, pictura lui Marin Gherasim conţine momente rodnice distincte, īn care curăţenia rostirii şi sensurile logosului compun un imaginar al trezirii detensionate şi al patosului cromatic.
Ani buni, absida a adus īn opera artistului o ritmicitate a formelor, respirări cromatice vaste, zidiri şi rezidiri delicate, etalate īn varii proiecţii. O memorie corectivă şi civilizatoare, eternizată şi īnfrăţită cu geometrii comune: semicercul, pătratul, sfera, ca daruri ale reconstituirii. Laconismul luminii şi al umbrelor, revelat ca sens şi cunoaştere, recreează lumea, cu duhul unei arheologii de un īnalt lirism. Cromatica are forţa cuvīntului, scrijelită de semne hieratice. Roşuri patetice deschid porţile unor griuri, rozuri, ocruri, pămīnturi sau albastruri primordiale. Linia desenului este fie de o precizie ziditoare fermă, aproape severă, fără nici o modulaţie, fie ca o arsură de flacără, de o mişcătoare libertate şi plasticitate.
Zidirea triumfătoare şi morală, semnele păcatului demolator, grăitoarea frumuseţe  nealterată de facil, au făcut de-a lungul anilor, din acest inepuizabil ciclu, una din temeliile creaţiei sale, o emoţionantă răscruce spre libertatea spiritului şi īnţelegerea tainei. Absida-vatră, Absida de aur, Absida-albastră, Reconstruirea absidei ş.a.m.d. sunt imagini puternic evocatoare, īnsoţindu-i temeinic opera. 
Īnfăptuită cu trudă ziditoare, pictura are splendoare pămīntească şi celestă şi poartă īn trup o veghe īndelung şlefuită şi orbitor de limpede. Ciclurile tematice sunt popasuri compoziţionale īn numele binelui şi al slăvirii memoriei. 
Īn ciclul Turn de veghe, armonia imnică şi ritmicitatea compulsivă a zidirilor impresionează prin construcţie solidă şi prin consangvinitatea lor vie. Memorial răsfoit pagină cu pagină, imaginile se succed, centrul de greutate mutīndu-se, ca īntr-un joc al volumelor, īn diverse unghiuri ale suprafeţelor pictate. „Scorojirea” albului, griului, rozului palid, metaforă a unor posibile „răniri”, lasă la vedere „sīngerări”. Turnul de veghe poate fi īntruparea rezistenţei vizavi de tot ce este netrebnic, trecător şi meschin. 
Ciclul Capiteliilor, cu severitatea lor statuară şi cromatica lor caldă şi lisă, pecetluite cu porţiuni corozive, sunt semne ale unei istoricităţi impregnate de credinţă şi spiritualitate, Ciclul Fāntānilor, ale căror zidiri poartă īn trup apa nesaturată de viaţă, Cetăţile zidite inexpugnabil, dar purtīnd adesea ascuns, misterios, demonul şi masca distrugerii, Īngerii modelaţi după litera legilor divine, Aripile de-o simplitate umilă, Cămăşile ce par zidiri, dezgolite de trupul fizic, īntr-o nesfīrşită curgere temporală şi o durere care-şi desăvīrşeşte muţenia, Armurile digne, ducīndu-ne cu gīndul la simbolistica rezistenţei umane īn faţa „loviturilor” sorţii, Pomelnicele ce fac parte din memoria noastră proiectată īn firescul religios, Potirele delicate şi trebuincioase, Tronurile copleşitoare prin măreţia lor... O recuzită cu semnificaţii biblice, pe care Marin Gherasim o īnnobilează cu gestul pictural, respirīndu-i, darnic, īnţelesul.
Şase secvenţe născute din amintirea unui peisaj celebru, Mont Sainte-Victoire, privit cīndva de artist pe viu, dar văzut şi revăzut dintotdeauna īn reproduceri, īn celebrele picturi ale lui Paul Cezanne, au adus pe simeză şase admirabile pīnze, asimilate şi pictate cu tonusul unui imaginar iconografic de-o insolită puritate. Cromatic, ele par nişte stări emoţionale surprinse īn diferite momente ale curgerii timpului.
Tot ce a „zidit” īn pictură Marin Gherasim pīnă astăzi este o operă de īnminunare şi smerenie. Zidirea interpretată ca o răbdătoare aşteptare naşte şi proiectează adevăruri pe care artistul nu le clamează, ci le rosteşte ritualic şi cerebral. 
Nu există īn toată pictura lui Marin Gherasim nicio nuanţă de apostazie, există sacralitate, smerenie şi iubire, slujite de moralitatea limbajului şi vegheate de valorile timpului. Din elemente arhaice artistul a imaginat, cu sensibilitate şi har, un remember complex, un fel de anabioză resuscitată imaginar şi avīnd caracterul unor recuperări de-o complexitate īntemeietoare. Binele e cuprins de energii īnnoitoare, zidind şi zidindu-se pe sine. Percepţia eventual univocă asupra definirii s-a schimbat conceptual, plutind īn siajele mai multor căi de construcţie a expresivităţii. 
Despre cromatica pe care Marin Gherasim o ordonează cu atīta subtilă cunoaştere şi rafinament trebuie spus că nu pare a-şi epuiza strălucirile, ea amintind deseori de vitalitatea icoanei tradiţionale. 
Ferindu-şi opera de monotonia obsesivă ce-ar fi putut duce la o exacerbare a meşteşugului pictural, Marin Gherasim aduce pe suprafaţa pīnzelor o arhitectură neīntinată de aglomerări şi aglutinări, elementele repetitive succedīndu-se īntr-un ritm raţional şi meditativ. 
Omul este născut să participe cu toată fiinţa la construirea şi deconstruirea sinelui, dar şi īn afara lui, este născut să dinamizeze lumea īn care sălăşluieşte, să-şi cīnte bucuriile şi să nu cedeze īnfrīngerilor. Din această motivaţie şi din harul răbdării s-a născut şi pictura lui Marin Gherasim, pictură cu un conţinut poematic sacru şi cu o intensă spiritualitate, o pictură din care lipsesc asperităţile şi contradicţiile. Siajul conceptual este teritoriul cel mai convenabil artistului. Meditaţia asupra temeiniciei binelui este mīntuitoare şi rodnică. Zidirea, libertatea spirituală, armonia īn care nu ne mai rătăcim unii de alţii, īn care nu mai bījbīim cotlonindu-ne īntr-o beznă agresivă sunt mesaje de care pictura lui Marin Gherasim ia seama. Ea nu este pictura unui veşnic Eden şi nu este nici moralizatoare, ci este o pictură īn care cerebralitatea şi gestul se definesc ca o iluminare. 
Vocile sunt cele ale aflării izbăvitoare, cele ale īnţelesului. Toată zbaterea informă, impură şi viciată dă artistului şansa de a readuce temporal taina zidirii, a esenţei şi a desăvīrşirii. 
Ar mai fi de spus multe despre acest eveniment expoziţional retrospectiv, pe care spaţiul generos al Sălii Dalles ni l-a oferit. El a venit īntr-un moment īn care, cel puţin la nivelul contactului vizual cu arta, se īntīmplă destule contradicţii, unele īn dauna zidirilor, pe care artistul reuşeşte să le verticalizeze. Din fericire, opera lui Marin Gherasim, unul dintre cei mai importanţi pictori romāni de azi, aflată īn plină desfăşurare creatoare, ne va da īn continuare libertatea de-a ne īncīnta şi de a medita asupra fervorii ziditoare.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul