Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Actualitatea – „Personaj” de referinţă în teatru

        Nicolae Havriliuc


După „jumătatea” din coupé-ul româno-bulgar Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I.L. Caragiale, de la Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu (încununat cu Premiul de regie la Festivalul de Teatru, Câmpina, 2012), şi Puşlamaua de la etajul 13 de Mircea M. Ionescu, de la Teatrul dramatic „Sava Ognianov” din Ruse, Orlin Diakov trece Dunărea şi apare în ipostaza de dramaturg, oferind trei piese (traduse în româneşte de Vili Perveli Nicolov, Olga Rece, Anca Staneva) şi intrând în atenţia scenelor româneşti dispuse să-l joace. Volumul Piese de Orlin Diakov a fost lansat ca un eveniment editorial în prezenţa oficialităţilor culturale româneşti şi bulgare, din cadrul Zilelor Culturii Bulgare, la Teatrul Odeon, prin Programul Internaţional odeon.art, mai 2013. Cele trei texte pentru scenă, prin structură şi semnificaţie, fac obiectul pieselor de actualitate. Autorul coboară în cotidian şi caută cu un ochi exact rădăcinile sau alcătuirile de forţă ce împing viaţa pe făgaşul strivitor de viaţă, pentru a le transpune apoi în scenarii unde poeticul, dramaticul şi miticul îşi dau mâna, glăsuind, pur şi simplu, despre relaţiile interumane, despre omul de lângă noi. Ca entitate a vieţii, omul apare face to face cu omul, indiferent de origine sau de naţionalitate.
Piesele lui Orlin Diakov sunt în felul unor sfere cu multiple faţete, în mişcare, derivând una din alta prin problemele grave pe care le agită:
- problema dependenţei de droguri şi posibilitatea desprinderii de ele (De când te aştept);
- problema sentimentelor contrafăcute, ucigătoare a cuplurilor de convieţuire şi regăsirea sentimentelor adevărate prin refacerea altor cupluri în perspective noi de viaţă, plămădite din primenirea moralului (Haide s-o ucidem pe Matilda!);
- problema imigraţiei şi formele supravieţuirii într-o lume întemeiată pe interese materiale şi goana după bani (Răscruce de drumuri cu chirie).
Imaginea esenţială ce încheagă dramaturgia lui Orlin Diakov reprezintă viaţa cu iluziile ei. Omul încearcă să le apropie, să le îmblânzească, să intre în stăpânirea lor, crezând că, astfel, îşi găseşte liniştea. Dar alte iluzii vin şi-i bat la uşă.
De când te aştept poartă în subtext însemnul „revederii” cu natura (instanţă supremă a „facerii” omului), a chemării naturii şi a regăsirii eului dislocat prin întoarcerea la natură. Se ştie că natura şi tradiţiile sunt rădăcinile fiinţei omului. Când acestea se abandonează (sau se pierd), centrul fiinţei omului suferă, în sensul că aşezările interioare se dislocă, având urmări asupra identităţii. Pentru a umple golul, omul, în rătăcire, apelează la artificii numite cu un termen generic „droguri” (substanţe creatoare de visuri false, care nu ameliorează, ci distrug suportul psihic al organismului). Iana, personajul central al piesei, vine într-un sat de munte spre a-şi vindeca sufletul înstrăinat. Parcurgând trecerea de la timpul modern la timpul tradiţiilor ancestrale, personajul se regăseşte în fiinţa sa ca printr-o altă naştere de sine în decorul simplu şi curat al veşnicei naturi. Orlin Diakov propune o lecţie de „psihoterapie” prin teatru în piesa De când te aştept (intrată de curând în repertoriul Teatrului „T. Vianu” din Giurgiu, regia: Vlad Stănescu, cu: Ion Haiduc, Cristi Iacob, Violeta Teaşcă, Gabriela Iacob, Avram Birău).
Piesa Răscruce de drumuri cu chirie are un substrat filozofic vizualizat pentru scenă în formula unei dezbateri despre adevăr, onestitate şi curaj într-o societate a omului modern.
Atras de genul „policier”, Orlin Diakov experimentează o formă de expresie pentru neliniştile omului XXI trăitor într-o lume unde crima pândeşte ca un fapt divers, pentru că, potrivit unui personaj, „lumea nu e condusă nici de dictatori, nici de democraţi, ci de bani. Cel care are bani comandă”. Replicile personajelor din cele trei Piese de Orlin Diakov, mustind de tâlc şi de ironie, îi conferă autorului calitatea de atent observator al realităţii în facere şi-l distribuie între omul „psihoterapeut”, dar fără a pune diagnostice, şi cumpănitul om de teatru, reflectând la tragicul şi comicul din zilele noastre.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul