Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

„Scriitoarele ocupă un spațiu din ce în ce mai însemnat în arealul ficțiunii”

        Denisa Comănescu

În cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest, a avut loc lansarea volumului Izgonirea din Paradis de Denisa Comănescu, Editura Tracus Arte, reeditare a volumului de debut al autoarei. Volumul – la apariţia sa în anul 1979 – a fost distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România. „Într-o lume dominată de dogme şi de o artă instituţionalizată în şabloane, ea şi-a găsit propriul spaţiu, scriind o poezie intimistă, cu obsesia biografiei, a propriei biografii. Cum a reuşit poeta Denisa Comănescu să devină editorul cunoscut de azi, numai ea ştie. Cum a reuşit editorul Denisa Comănescu să-şi păstreze poezia e o mare enigmă pentru mine.” (Florin Iaru)



Biografia se inserează în poeme precum o amprentă a cărei permanentizare ţine de cel ce interacţionează cu amintirile acestei lumi unice. Se dezvăluie, astfel, un univers topografic, emoţional, amoros, astrologic. Acest biografism se extinde şi în volumele care urmează volumului Izgonirea din Paradis.
Biografismul este mai mult un mod de a scrie, un stil, și mai puțin un material al poeziei. Observația a făcut-o Robert Lowell acum o jumătate de secol. Important, în poezie, este ca limbajul să susțină o astfel de relație cu biografia. Am scris Izgonirea din Paradis când aveam între 20 și 24 de ani și pe atunci nu știu dacă îmi dădeam seama de asta.


„Putreziciunea a fost prea adânc/ îngropată în mine/ ca să ajungă singură la suprafaţă”, scrieţi în poemul Obsesia biografiei. Care sunt forţele care extrag din biografism nucleele, cum se produce insight-ul?
O strategie a poemului în momentul scrierii lui nu mi-a fost și nu mi-este clară nici acum. Cum să faci ca, pornind de la suprafața lucrurilor, să ajungi să dozezi variații de profunzime a emoției. Am scris poemele acestea, într-o primă formă, fiecare dintr-o dată, de la un cap la altul. Am lucrat apoi mult, la unele dintre ele, pe cuvinte, pe anumite expresii, pe greutatea silabelor, la ritm, la sintaxă, la calibrarea versurilor, la frângerea lor, oricât de prozaice ar părea.


Raluca Dună – la evenimentul de lansare a volumului în cadrul Bookfest 2013 – a spus că poezia dvs., specificitatea ei ţine de cosmopolitismul pe care-l degajă.
Am citit multă poezie străină din adolescență, a apărut apoi, în 1972, Panorama poeziei universale contemporane de A.E. Baconsky, iar când am început Facultatea de Litere la București am avut acces la volumele originale ale poetelor și poeților anglo-americani. A fost ca o trezire într-o altă lume, cea adevărată, al cărei limbaj îl recunoșteam și în care eram fericită să locuiesc. Mi-am curățat mintea de metaforită. Libertatea minții nu ținea cont de lipsa de libertate din existența noastră. A mai fost încă o întâlnire esențială, cea cu suprarealismul. Trei profesori (dintre cei pe care i-am avut) au ținut, la Filologie, cursuri exemplare pentru deschiderea lor universală în anii șaptezeci: Dan Grigorescu despre artele plastice și literatura secolului XX, Ovid. S. Crohmălniceanu despre expresionismul german (în raport cu literatura română modernă) și Alexandru Sincu despre teoria literară. Apoi i-am cunoscut pe Mircea Ivănescu și pe profesorul Ștefan Stoenescu de la Engleză, buni prieteni ei doi, care trăiau literalmente în literatura lumii.


Cum e să te joci de-a norul?
Numai citindu-l și recitindu-l pe Julio Cortázar, într-o vară nu prea fastă pentru mine, am putut să fac asta. Naivitatea celei care credea că se poate evada astfel.


Între o poezie gravă şi una cu tente de o puritate acută se strecoară efemerul, poate nota de echilibru, cea prin care poezia evită drama, însă se încarcă de o înţelepciune a întregului, nu doar a detaliului. Aveaţi puţin peste 20 de ani când aţi publicat acest volum, Izgonirea din Paradis. De unde atâta experienţă? Maturizarea în poezie a precedat maturizarea autorului, a presimţit-o?
A încerca să transmiți emoție poetică nu cred că ține de maturizare. Dacă reușești, ține de calitatea dicțiunii. Apoi, societatea în care trăiam te obliga să deschizi ochii mari devreme. La șaptesprezece ani am făcut o călătorie în Berlinul de Vest. Jucam teatru la Casa de Cultură a orașului Buzău, unde locuiam, și, ca urmare a faptului că echipa respectivă câștigase în 1971 premiul întâi la amatori, bonusul a fost participarea la un mare festival internațional de teatru de amatori, Interdrama 71. A fost un fel de călătorie inițiatică, cu traseul Budapesta, Praga (pe Podul Carol IV plângeam pentru Jan Palach), Dresda, Berlinul de Est, Berlinul de Vest. După zece zile de festival, întoarcerea și urmările ei. Atunci am înțeles pe propria-mi piele, pentru prima dată, ceva despre natura binelui și a răului. După, n-am reușit, până în 1990, să plec din nou în Occident, deși am avut burse și invitații la festivaluri. Nu obțineam viza românească.


Cei din jur, tinerii vremii, trag de „inelul poeziei/ ca de-o grenadă”. Cum vi se par ei în vremurile de azi? Cum se poate restabili „onoarea biografiei/ uitată sub scaunul unui tramvai/ lângă un coș cu vise și maci”?
1. Explozivi.
2. Prin deschidere către existență, nu numai către epidermă. Deși, parafrazând-o pe Sylvia Plath, poți să scrii despre orice din viață, numai să te țină puterile și să ai imaginația să improvizezi.


Care a fost prima carte pe care aţi publicat-o în colecţia „Raftul Deniseiˮ? Care este relaţia dintre creator şi persoana care îi ajută pe alţi creatori, între poet şi editor?
Anul acesta, la sfârșitul lui mai, colecția „Raftul Denisei” a făcut șapte ani de existență. Am început-o în primăvara lui 2006, la Editura Humanitas, având în plan câteva criterii pe care, de altfel, le-am urmat și în construirea altor colecții anterioare, fie la Univers, până în 2001, fie la Polirom (colecția „Biblioteca Polirom”) din 2001 până în februarie 2006. Primele două criterii și cele mai importante sunt calitatea literară și vandabilitatea. Dozajul lor e cheia. „Raftul Deniseiˮ a debutat în forță, cu șapte titluri deodată, dintre care aș aminti două: Pianul mecanic de Kurt Vonnegut și Relatare despre regele David de Stefan Heym. Colecția își propunea să ofere cititorilor (și n-a încetat s-o facă), în traduceri cât mai frumoase și fidele, ficțiuni semnate atât de clasici ai modernității și nume consacrate ale secolului XX, cât și de scriitori impuși la început de secol XXI și debutanți de marcă, dimpreună cu bestselleruri de multe ori ecranizate. M-a interesat ca titlurile selectate să fie cât mai diverse, atât ca stil (de la realism la experiment actual), cât și ca zonă geografică (de la Japonia, China, Malaysia și India la Canada, Australia și Africa de Sud, de la SUA la Albania, Portugalia și Finlanda). Am constatat în ultimele decenii că scriitoarele ocupă un spațiu din ce în ce mai însemnat în arealul ficțiunii și m-a bucurat să aduc pe piața de carte de la noi multe nume noi de rezonanță. În august 2007 a luat ființă, în cadrul Grupului Editorial Humanitas, chiar o editură dedicată literaturii străine, Humanitas Fiction, a cărei coloană vertebrală este chiar colecția „Raftul Denisei”. Din acest Raft s-au desprins mai multe serii de autor (Eric-Emmanuel Schmitt, Isabel Allende, Amos Oz, Herta Müller), care în prezent au ajuns să fie în număr de nouă. 
Relația dintre poet și editor? Se detestă reciproc, fiecare ar absorbi cu lăcomie timpul celuilalt, dacă n-ar fi ca niște frați/surori siamezi(e). De cele mai multe ori, din lupta lor perpetuă, câștigă cel care editează, iar cel care scrie își continuă o existență letargică. Dar când se trezește...


După reeditarea acestui volum de debut, ce surpriză ne pregătiţi? Beneficiaţi de o rezidenţă de creaţie în această perioadă, în Elveţia.
Nu știu încă. Acum, îmi șterg urmele din Elveția. La final de bursă, după câteva luni, mă șterg, la primărie, din evidența populației, predau permisul temporar la bibliotecă, plătesc ultima notă telefonică, duc la colectorul de sticle albe, verzi și ciocolatii recipientele goale, îmi iau rămas bun de trei ori pe zi de la lacul din vale. Această rezidență a fost un dar nesperat: mi-a limpezit gândurile.


* din volumul Izgonirea din Paradis


Obsesia biografiei


Dacă cineva mi-ar da părul într-o parte
dacă mi l-ar ridica uşor de pe frunte
ca un diamant aurit s-ar ivi
oraşul acesta
cu străzi singuratice şi case stângace
ce se năruie la simpla închidere a uşii
cu grădini de streliţia şi lăzi de gunoi
unde ecoul copilăriei
încă se mai aude şoptind:
,,Mea mater, mea pater
filium vestrum lupus estˮ
cu muzica ce sparge timpanul maşinilor
şi fotografiile care ucid privirea bătrânilor
cu ulcica plină cu lapte
lăsată prin toate casele
de tatăl pe moarte
doar, doar o va găsi iubitul
ce i-a părăsit fata
(dar el nu vine
şi bătrânul şi-a dat duhul degeaba
sau chiar dacă vine
nu-i pasă
gândind că mai târziu îşi va vinde
şi tatăl său sufletul
pentru cine ştie ce afacere dubioasă)
cu liliacul din curtea căminului de fete –
orbii îi păzesc anemicele flori
prea timpurii şi presimt
că Gemenii se bălăcesc în Vărsător
(,,E nesănătos, e nesănătos
în curând vom avea un ospăţˮ)
cu bătrâna cocoşată
la care te strâmbai
când striga:
,,O să ajungi şi tu ca mine
o să ajungi!ˮ
(După o săptămână ai căzut
şi mult timp ai atârnat
de umbra bătrânei
ca o cătuşă.
Dacă ar mai trăi în căsuţa de sub deal
ce de lucruri ar putea să-ţi mai spună)
cu prietena ce-şi purta urâţenia
ca pe un portmoneu doldora de arginţi
(până şi ea te-a părăsit:
s-a retras în urechea unui munte
lângă un flăcău zdravăn, ea
mica, firava, pipernicita...
Când se va întoarce
cu cărţile ferecate în metalele pure
mulţi dintre cei rămaşi
vor fi dispărut)
cu feciorelnicul pat
pat de tortură
(cineva intra pe fereastră
şi-ţi fura nopţile)
unde te zbăteai de parcă
un prunc şi-ar fi instalat scâncetele
în tine
şi nu ştiai nici un cântec de leagăn
cu porumbeii din coliva primită cadou
la optsprezece ani
(în fiecare toamnă ucizi câte unul
şi-i citeşti măruntaiele
poc: moare tatăl
poc: pleacă iubitul
poc: bei din sticluţa cu prea puţin neuleptil
poc, poc...)
Dar nimeni nu-mi ridică părul de pe frunte
Nimeni nu mi-l dă uşor într-o parte
şi oraşul acesta unde
,,Mea mater, mea pater
filium vestrum lupus estˮ
aidoma unei mări moarte e
(iar orbii degeaba au prorocit
un ospăţ
putreziciunea a fost prea adânc
îngropată în mine
ca să ajungă singură la suprafaţă)
va rămâne pentru totdeauna ascuns
ca un diamant aurit


*
Poetă, editoare și traducătoare, Denisa Comănescu a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București, luându-și licența în română și engleză în 1977. A lucrat ca redactor, redactor-șef și director editorial, coordonând din 1978 încoace mai multe colecții de literatură străină de succes în trei edituri importante. Între 2001 şi 2006 a fost director editorial la Editura Polirom, coordonând colecția „Biblioteca Polirom” și serii de autori străini. Din 2007 este directorul editorial al Editurii Humanitas Fiction, dedicată literaturii străine, unde coordonează singura colecție personalizată de ficțiune de pe piața de carte românească, colecția „Raftul Denisei”, noua colecție „Poezia”, în care apar antologii din mari poeți ai lumii, precum și serii de autor care cuprind operele unor importanți scriitori ca T.S. Eliot, Fernando Pessoa (împreună cu Dinu Flămând), James Joyce, Herta Müller, Amos Oz, Isabel Allende etc. Este autoarea a cinci volume de poezie, printre care: Izgonirea din paradis, Cartea Românească, 1978 (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România); Urma de foc, Editura Axa, 1999 (Premiul Festivalului Internațional de Poezie de la Oradea, 1999); Acum biografia de-atunci, Editura Eminescu, 2000 – un audiobook cu versurile din acest volum, citite de autoare, a apărut în 2008 la Editura Humanitas Multimedia, cu același titlu. Volume apărute în străinătate: în Suedia, în traducerea lui Dan Shafran, volumul Glädje utan försoning, Förlags ab Gondolin, Stehag, 1999; în Spania, în traducerea lui Joaquín Garrígos, volumul Regreso del exilio, AdamaRamada Ediciones, Madrid, 2008. Selecții din poezia ei sunt publicate în antologii în peste cincisprezece țări. În 2003 a fost invitată la International Writers Program of the University of Iowa. Este membră a Consiliului Uniunii Scriitorilor din România; membră a boardului Ireland-Romania Cultural Foundation; membră a Parlamentului Cultural European (ECP).

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul