Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dintre sute de catarge

        Ora Urdnaburg

„Cada în mijlocul camerei”


cada în mijlocul camerei. timp de trei săptămâni. mi-aş fi dorit şi acum să fie tot acolo. să prăjesc cartofi şi să fac salată de roşii. plină de praf. despre ce am putea să vorbim. mama care pescuia cu meduze. mama ta care pescuia cu meduze. în cadă. era ceva ciudat în imaginea aia. cu cada albă, de fontă, în mijlocul camerei


ca un pătuţ, aşa.


nu ştiu ce să fac cu atâta singurătate din jurul meu.


şi flori verzi. în pământ.


vuiet vânt frig bleumarin praf cartofi prăjiţi seara cu ostina şi ojă galbenă n-am fost niciodată atât de fericită şi nu m-am simţit atât de iubită


te-aş fi urmărit dacă aş fi putut în ziua aia. să văd ce ai fi făcut


până unde ai fi mers fără să-ţi dai seama


cum putea să fie un cadillac pe aleea podul giurgiului, în sălbăticia aia


mai bine să nu mă bag în asta


cum îmi ţiuie urechile. e incredibil. mi-e frică să nu surzesc. ai lăsat totul şi ai plecat


totul baltă.


când o să trag jaluzelele o să fie zăpada cât casa. cu dune. nisip alb şi rece. aşa mi s-a îndeplinit şi visul să trăiesc în pădure departe în munţi într-o căsuţă de pământ şi oale de lut în mijlocul lupilor. cu tine. bineînţeles. totul doar dacă şi tu exişti. azi toată ziua am avut senzaţia


marsilia septembrie. vânt 34 km/h. nimic mai mult


mai latră un câine


aş putea să servesc ceaiul la ora asta. ceaiul de la ora 5.


cana aia din care ai băut a căzut pe jos la un moment dat. de fapt nu mai aveam loc şi am împins o farfurie care a dezechilibrat cana şi sticla de ulei fără dop. şi au căzut


farfuria am lăsat-o la ghenă


traficant de parfumuri


creşte doar când sunt plecată


saci negri cu haine. mari. nu foarte mulţi.


aromă de pepene galben. şi zaţ de cafea. se aud zgomote prin casă. în mod normal nu sunt decât eu aici.


cine ar mai putea să fie?


valul până la urmă a ajuns la mine pe faţă. stropi. plesneşte-mă te rog. pe obraji. Obraji cu pieliţa fină. Albă şi aromată


ca atunci când ţi-a scăpat pepenele pe pavaj. şi a plesnit


cu stropi. pe picioarele mele. pentru că eram foarte aproape. Eram incredibil de aproape de tine. Îţi simţeam aroma.


alături


era oarecum ciudată imaginea aia cu tine mergând printre mormanele de pepeni cu mersul tău bizar, aruncându-ţi relaxat picioarele către înainte. uşor mecanic. ca şi cum nu ai fi mers tu. te-ar fi dus cineva. te-ar fi împins. de la spate. punându-ţi presiune undeva pe coloană. Undeva în zona lombară, simt asta în spate când te văd mergând printre rândurile de pepeni.


poate d-aia te durea spatele


abia acum îmi dau seama de asta.


ca o marionetă. Printre munţi de pepeni.


Îţi plăcea să te uiţi la luminiţe. pe jos întins pe spate. Ca la stele.


Sus, departe


oprindu-te să mă întrebi dacă nu mă mai hotărăsc odată.


plăteşti tu tot. doar să mă hotărăsc.



Îţi plăcea să te uiţi la mine


Întins pe spate


când te-am revăzut asta era poziţia


erau prea mulţi. devenise înspăimântător. nu ştiam ce să fac. totuşi mă simţeam protejată. M-aş fi cuibărit acolo printre ei. 5 minute. Să dorm puţin. nu mai ştiam pe unde să ne întoarcem dup-aia. şi tot pe picioarele mele a plesnit. Nu l-am luat pe cel mai mare


am fi putut să-l cărăm cu cada. Merge împinsă, nu trebuie ridicată. Alunecă


ciudat e că nu am simţit durerea.


aşa cum şi faţa ta are penis din când în când


m-aş fi întins pe asfalt să curăţ sâmburii


şi cioburile din ulei.
de ulei mai aveam nevoie. l-am pus deoparte.



*


ciudat e că nu am simţit durerea


aşa cum şi faţa ta are penis din când în când


m-aş fi întins pe asfalt să curaţ sâmburii


şi cioburile din ulei.


de ulei mai aveam nevoie. l-am pus deoparte.


Acum caută-mă


erai acolo printre cearşafuri albe. ţineai ceva în mâini. o fotografie. aproape de penis. chiar pe el. dar de ce tocmai acolo? asta m-am întrebat şi atunci. nu trebuia să fie în zona pieptului, undeva? sau poate aveai mâinile mult prea lungi şi ca să nu stea încolăcite


nu mai vreau să văd lumina zilei. să stau aici. 10 ani


scoate-ţi vălul ăla să-ţi văd faţa


ce urât eşti


dacă mă mai uit la tine o să leşin. mi se taie picioarele. şi răsuflarea. aşa, ştii tu cum


chiar vrei tu să iei şi fotografia aia cu tine? Ce să faci cu ea?


cana era neagră. spasmele astea pe care ştiu atât de bine să le obţin şi altfel. de fapt, n-a existat decât noaptea aia. Prima. O noapte doar de bulăneală. Uite ce erecţie am


noapte. îi promiţi corpului că va fi fericit


spasmele astea pe care ştiu atât de bine să le obţin şi altfel


te plac pentru că eşti aşa, specială... şi ţâţele. sunt elastice. aş putea să trag de ele o veşnicie. nu se rup.


dacă m-ai lăsa doar puţin


îmi lipsesc bucăţi de memorie. ca un perete mare alb din care se desprind bucăţi imense de zăpadă, ca la avalanşă, şi se fac praf până jos. mi se desprind bucăţile de memorie ca gheaţa de pe peretele congelatorului pe care o dezgheţa bunica cu o tavă cu apă caldă din care ieşeau aburii, şi aburii topeau stratul, bunica introducea mâna până la cot până pe peretele din spate, şi scotea de acolo o bucată mare de gheaţă, şlefuită, netedă, pe care o arunca în chiuvetă, după care alta, şi iar alta.


şi asta făcea o dată pe lună


miercuri


şi m-am trezit. e linişte. şi soare. nu e zăpadă nicăieri. Nici n-o să fie. Nici în Vasile Pârvan 2-4 n-o să mai fie


m-ai urmărit când m-am suit în maşină s-o duc la fitness. Ce-i trebuia ei fitness la ora aia? i-am zis că mai bine mergem altădată.


îi place senzaţia de după


îmi lipsesc bucăţi de memorie. ca un perete mare alb din care se desprind bucăţi cu forma regulată, ca nişte planşe, de zăpadă, ca la avalanşă, şi se fac praf până jos. mi se desprind bucăţi de memorie. Ca atunci când bunica dezgheţa congelatorul şi punea o tavă cu apă caldă din care ieşeau aburii, şi aburii topeau stratul de gheaţă de pe cutia congelatorului, bunica băga mâna până la umăr în frigider ca să ajungă la peretele din spate, şi scotea de acolo o bucată mare de gheaţă, şlefuită, netedă, cu forma cogelatorului imprimată eventual pe cealaltă parte, pe care o arunca în chiuvetă, să se topească, după care alta, şi iar alta.


şi asta făcea o dată pe lună
miercuri


se desprind ca nişte bucăţi mari de zăpadă dintr-un perete neted şi uriaş de zăpadă când ceva l-a deranjat. se desprind şi dispar


cică aveai ceva în piept. O durere, o boală ceva. o umbră. d-aia ţineai poza aia între picioare, să nu te mai apese.


ciudat e că nu te-ai ridicat să mă saluţi. Ceva te-a deranjat. Poate te-ai supărat pe mine atunci când mi-au căzut banii pe jos şi te-ai aplecat să-i aduni. Nu ştiam că te doare spatele

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul