Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dintre sute de catarge

        Ora Urdnaburg

„Cada īn mijlocul camerei”


cada īn mijlocul camerei. timp de trei săptămāni. mi-aş fi dorit şi acum să fie tot acolo. să prăjesc cartofi şi să fac salată de roşii. plină de praf. despre ce am putea să vorbim. mama care pescuia cu meduze. mama ta care pescuia cu meduze. īn cadă. era ceva ciudat īn imaginea aia. cu cada albă, de fontă, īn mijlocul camerei


ca un pătuţ, aşa.


nu ştiu ce să fac cu atāta singurătate din jurul meu.


şi flori verzi. īn pămānt.


vuiet vānt frig bleumarin praf cartofi prăjiţi seara cu ostina şi ojă galbenă n-am fost niciodată atāt de fericită şi nu m-am simţit atāt de iubită


te-aş fi urmărit dacă aş fi putut īn ziua aia. să văd ce ai fi făcut


pānă unde ai fi mers fără să-ţi dai seama


cum putea să fie un cadillac pe aleea podul giurgiului, īn sălbăticia aia


mai bine să nu mă bag īn asta


cum īmi ţiuie urechile. e incredibil. mi-e frică să nu surzesc. ai lăsat totul şi ai plecat


totul baltă.


cānd o să trag jaluzelele o să fie zăpada cāt casa. cu dune. nisip alb şi rece. aşa mi s-a īndeplinit şi visul să trăiesc īn pădure departe īn munţi īntr-o căsuţă de pămānt şi oale de lut īn mijlocul lupilor. cu tine. bineīnţeles. totul doar dacă şi tu exişti. azi toată ziua am avut senzaţia


marsilia septembrie. vānt 34 km/h. nimic mai mult


mai latră un cāine


aş putea să servesc ceaiul la ora asta. ceaiul de la ora 5.


cana aia din care ai băut a căzut pe jos la un moment dat. de fapt nu mai aveam loc şi am īmpins o farfurie care a dezechilibrat cana şi sticla de ulei fără dop. şi au căzut


farfuria am lăsat-o la ghenă


traficant de parfumuri


creşte doar cānd sunt plecată


saci negri cu haine. mari. nu foarte mulţi.


aromă de pepene galben. şi zaţ de cafea. se aud zgomote prin casă. īn mod normal nu sunt decāt eu aici.


cine ar mai putea să fie?


valul pānă la urmă a ajuns la mine pe faţă. stropi. plesneşte-mă te rog. pe obraji. Obraji cu pieliţa fină. Albă şi aromată


ca atunci cānd ţi-a scăpat pepenele pe pavaj. şi a plesnit


cu stropi. pe picioarele mele. pentru că eram foarte aproape. Eram incredibil de aproape de tine. Īţi simţeam aroma.


alături


era oarecum ciudată imaginea aia cu tine mergānd printre mormanele de pepeni cu mersul tău bizar, aruncāndu-ţi relaxat picioarele către īnainte. uşor mecanic. ca şi cum nu ai fi mers tu. te-ar fi dus cineva. te-ar fi īmpins. de la spate. punāndu-ţi presiune undeva pe coloană. Undeva īn zona lombară, simt asta īn spate cānd te văd mergānd printre rāndurile de pepeni.


poate d-aia te durea spatele


abia acum īmi dau seama de asta.


ca o marionetă. Printre munţi de pepeni.


Īţi plăcea să te uiţi la luminiţe. pe jos īntins pe spate. Ca la stele.


Sus, departe


oprindu-te să mă īntrebi dacă nu mă mai hotărăsc odată.


plăteşti tu tot. doar să mă hotărăsc.



Īţi plăcea să te uiţi la mine


Īntins pe spate


cānd te-am revăzut asta era poziţia


erau prea mulţi. devenise īnspăimāntător. nu ştiam ce să fac. totuşi mă simţeam protejată. M-aş fi cuibărit acolo printre ei. 5 minute. Să dorm puţin. nu mai ştiam pe unde să ne īntoarcem dup-aia. şi tot pe picioarele mele a plesnit. Nu l-am luat pe cel mai mare


am fi putut să-l cărăm cu cada. Merge īmpinsă, nu trebuie ridicată. Alunecă


ciudat e că nu am simţit durerea.


aşa cum şi faţa ta are penis din cānd īn cānd


m-aş fi īntins pe asfalt să curăţ sāmburii


şi cioburile din ulei.
de ulei mai aveam nevoie. l-am pus deoparte.



*


ciudat e că nu am simţit durerea


aşa cum şi faţa ta are penis din cānd īn cānd


m-aş fi īntins pe asfalt să curaţ sāmburii


şi cioburile din ulei.


de ulei mai aveam nevoie. l-am pus deoparte.


Acum caută-mă


erai acolo printre cearşafuri albe. ţineai ceva īn māini. o fotografie. aproape de penis. chiar pe el. dar de ce tocmai acolo? asta m-am īntrebat şi atunci. nu trebuia să fie īn zona pieptului, undeva? sau poate aveai māinile mult prea lungi şi ca să nu stea īncolăcite


nu mai vreau să văd lumina zilei. să stau aici. 10 ani


scoate-ţi vălul ăla să-ţi văd faţa


ce urāt eşti


dacă mă mai uit la tine o să leşin. mi se taie picioarele. şi răsuflarea. aşa, ştii tu cum


chiar vrei tu să iei şi fotografia aia cu tine? Ce să faci cu ea?


cana era neagră. spasmele astea pe care ştiu atāt de bine să le obţin şi altfel. de fapt, n-a existat decāt noaptea aia. Prima. O noapte doar de bulăneală. Uite ce erecţie am


noapte. īi promiţi corpului că va fi fericit


spasmele astea pe care ştiu atāt de bine să le obţin şi altfel


te plac pentru că eşti aşa, specială... şi ţāţele. sunt elastice. aş putea să trag de ele o veşnicie. nu se rup.


dacă m-ai lăsa doar puţin


īmi lipsesc bucăţi de memorie. ca un perete mare alb din care se desprind bucăţi imense de zăpadă, ca la avalanşă, şi se fac praf pānă jos. mi se desprind bucăţile de memorie ca gheaţa de pe peretele congelatorului pe care o dezgheţa bunica cu o tavă cu apă caldă din care ieşeau aburii, şi aburii topeau stratul, bunica introducea māna pānă la cot pānă pe peretele din spate, şi scotea de acolo o bucată mare de gheaţă, şlefuită, netedă, pe care o arunca īn chiuvetă, după care alta, şi iar alta.


şi asta făcea o dată pe lună


miercuri


şi m-am trezit. e linişte. şi soare. nu e zăpadă nicăieri. Nici n-o să fie. Nici īn Vasile Pārvan 2-4 n-o să mai fie


m-ai urmărit cānd m-am suit īn maşină s-o duc la fitness. Ce-i trebuia ei fitness la ora aia? i-am zis că mai bine mergem altădată.


īi place senzaţia de după


īmi lipsesc bucăţi de memorie. ca un perete mare alb din care se desprind bucăţi cu forma regulată, ca nişte planşe, de zăpadă, ca la avalanşă, şi se fac praf pānă jos. mi se desprind bucăţi de memorie. Ca atunci cānd bunica dezgheţa congelatorul şi punea o tavă cu apă caldă din care ieşeau aburii, şi aburii topeau stratul de gheaţă de pe cutia congelatorului, bunica băga māna pānă la umăr īn frigider ca să ajungă la peretele din spate, şi scotea de acolo o bucată mare de gheaţă, şlefuită, netedă, cu forma cogelatorului imprimată eventual pe cealaltă parte, pe care o arunca īn chiuvetă, să se topească, după care alta, şi iar alta.


şi asta făcea o dată pe lună
miercuri


se desprind ca nişte bucăţi mari de zăpadă dintr-un perete neted şi uriaş de zăpadă cānd ceva l-a deranjat. se desprind şi dispar


cică aveai ceva īn piept. O durere, o boală ceva. o umbră. d-aia ţineai poza aia īntre picioare, să nu te mai apese.


ciudat e că nu te-ai ridicat să mă saluţi. Ceva te-a deranjat. Poate te-ai supărat pe mine atunci cānd mi-au căzut banii pe jos şi te-ai aplecat să-i aduni. Nu ştiam că te doare spatele

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul