Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Laurenţiu Ulici şi legea

        Ioan Buduca

Pe Laurenţiu Ulici, după moartea lui atīt de şocantă, l-am visat de mai multe ori. Era viu, īn visele mele, desigur. De neīnţeles, de neinterpretat nu este că era viu, ci că īmi părea īnviat – chit că nu ştiu spune de unde venea, īn vis, o asemenea aparenţă, cum se deosebeşte, acolo, lucrarea lui a fi de lucrarea lui a părea.
Tot epicul acelor vise conspira (şi Ulici īnsuşi, ai fi zs, făcea regia) la următoarea complicitate: „Vezi, sīnt viu, dar să nu spui altcuiva. Nu te gīndi că am īnviat. Gīndeşte-te că, de fapt, n-am murit”.
Mă tot gīndeam ce sens – pentru mine – se deschide īn repetarea acestui vis.
Cred că am īnţeles, īn sfīrşit. Visele au īnceput să apară la mult timp după moartea lui Ulici. Au īnceput să apară după ce am realizat că parlamentarul care era Ulici (şi nu a fost singurul scriitor parlamentar) rămīne pīnă īn ziua de azi singurul care a īnţeles că īn Parlament e ruşinos să stai pentru privilegii şi huzur. Ca să nu fie de ruşine condiţia de reprezentant al naţiunii, ai a face ceva. Ce poţi face? O lege sau alta. Ulici a ales să facă lobby pentru legea drepturilor de autor. Puţină lume īşi mai aduce aminte, azi, că Ulici a fost, īn 1997, spiriduşul din Parlament care şi-a convins colegii despre importanţa unei asemenea legi. Şi mai puţină lume scriitoricească a citit legea. Abia īn 2012, cīţiva scriitori au citit-o şi au īnţeles că instituţia derivată din lege pentru administrarea drepturilor de autor nu e gīndită să fie unică, īn stil monopolist. Abia după 15 ani de la promulgarea acelei legi, narcisiaca, leneşa noastră breaslă a dobīndit conştiinţa faptului că ar putea īntemeia, pe baza acelei legi, două, trei astfel de instituţii de administrare a drepturilor de autor. A fost necesar ca īntīia instituţie de acest fel (Copyro) să intre īn vizorul Justiţiei şi īn scandal mediatic pentru ca breasla noastră să priceapă īn ce afacere ne aflăm şi care e spiritul legii din 1997.
Acum, īn cel mai recent vis al meu, Ulici īmi comunica ceva. Nu ştiu dacă voi reda exact acest mesaj, dar īncerc să fiu prudent şi să nu adaug de la mine prea mult. Zicea aşa: „Bre, Ioane, eşti pe drum greşit cu īncercarea ta de a găsi un lobby parlamentar pentru o lege de instituire a unor burse naţionale de creaţie pentru autorii de carte – literară, filozofică, sociologică etc. Parlamentarul romān nu vrea ca autorii de carte să aibă independenţă financiară. Īn Franţa, unde există acest sistem de burse naţionale, s-au dus lupte grele pentru impunerea legii care le-a instituit.
Bre, du-te cu proiectul tău īn faţa Conferinţei Naţionale a Uniunii Scriitorilor şi explică acolo ce importanţă ar avea acest sistem naţional de burse de creaţie pentru autorii de carte, cīt de mult ar contribui aceste burse la refacerea decenţei nivelului lor de trai şi cīt de puţin, ridicol de puţin, ar cheltui Statul Romān pentru acest scop. Explică şi faptul că, īn acest fel, Statul ar putea dirija bursele cele mai mari către proiecte de interes naţional: ediţii critice, istorii tematice, anchete sociale etc. Īn fine, convinge-i pe scriitori că, dacă ar prelua acest proiect, Uniunea şi-ar recăpăta, īn anii ce vin, identitatea şi şi-ar da o misiune mai mult decīt onorabilă.
Bre, Franţa dă, anual, 4.000 de astfel de burse. Dacă, la noi, s-ar da numai 500, ştii ce s-ar īntīmpla?! O adevărată renaştere culturală”.
Mărturisesc că m-am trezit ruşinat de simplitatea īnţeleaptă a mesajului. Nu-mi trecuse prin minte să apelez la forţa de impact a breslei. De ani buni, īncercam să conving cīte un parlamentar prieten să īnţeleagă acest proiect: „Nu cred că va interesa pe cineva” – mi se spunea.
Da, Uniunea Scriitorilor ar putea iniţia un lobby puternic pentru acest sistem de burse – doar păstoreşte atītea reviste şi īncă are influenţă īn media. Dar ce aţi zice, domnilor, dacă USR ar colabora cu Ministerul Educaţiei pentru un alt proiect: să se instituie, legal, catedre de creative-writing şi să fie scoase la concurs? Nu le-ar putea cīştiga scriitorii cei mai talentaţi? Nu ar fi acesta īncă un sistem naţional de refacere a decenţei traiului de scriitor? E necesar să aprobe Ulici acest proiect, īn visul următor? Nu cred. E clar că e un proiect bun. Dacă proiectul vă convinge, am să vă mărturisesc şi cine are copyright-ul ideii.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul