Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Liviu Capşa

Poeme din volumul Pietre adânci


 


O lecţie


un prieten mi-a spus
du-te la groapa de gunoi a oraşului
şi-ai să vezi şi tu
restul de viaţă adevărată


cărţile te mint bătrâne îţi sucesc minţile
la fel şi ştiinţa şi arta
totul e ţiplă ambalaj de cuvinte
o vitrină în care ne expunem
fără să ştim


du-te la marginea oraşului
şi-o să vezi gloria pentru care
ne zbatem
duhoarea care fumegă veşnic
mustul zoaielor căpiind muştele şi gândacii
oasele răscoapte
pecinginea hârtiilor întinsă de vânt


acolo e restul primit
de toţi şi de toate
plata glorioaselor prăbuşiri
un mausoleu al putreziciunii
în care doar viermii
mai trag fără să ştie de viaţă



Sub pământ


sub pământ fuge metroul
pe şinele lui
ca o-ncolăcire de şerpi


sub pământ
s-au retras şi parcările
toate scările coboară-n pământ


sub pământ
se afundă străzi şi case
luminile se-ntunecă sub pământ


în curând ne vom muta
cu totul sub pământ
păsările vor zbura sub pământ
avioanele vor spinteca pământul
oceanele vor vui de atâta pământ
munţii se vor întoarce-n pământ


acoperiţi cu pământ
ne vom plimba prin galaxii
până la sfârşitul pământului



Un manşon de speranţe


am mai spus asta
mama mea a venit de la oraş
la ţară
să-şi schimbe destinul
din fată bătrână în femeie supusă


ca bonus
viaţa i-a scos în cale
şi-un ditamai inginerul agronom
slugă la câmpul patriei
şi stăpân peste nişte acareturi
care ţipau
după o mână de femeie


zestrea ei a fost fecioria
şi-un rang ce excludea pentru totdeauna
basmaua cojoaca şi gumarii
chiar şi atunci când rânea
în cocina porcilor


cu timpul de la oraş
i-au rămas doar amintirile
şi fotografia dintr-o iarnă ieşeană
cu multă zăpadă
când cobora de la Palat
în palton cu guler de blană
şi-un manşon în care-şi ţinea strâns
toate speranţele ei de domnişoară
pentru care timpul fugea
fugea ca nebunul
Ora amiezii


oraşul picoteşte-n ora amiezii
şi în binecuvântarea pauzei de masă
muncitorii coboară la umbra schelei


îşi desfac repede pachetele
lăzile de zestre ale burţilor
amăgite de berea la pet
şi salamul în care cârdul eurilor
înoată-n grăsime
glumesc râd şi îşi condimentează
merindele cu vorbe porcoase
apoi se întind mulţumiţi
rumegaţi de burta cea mare a oraşului


nu-i supără nimeni
în acest teritoriu pe care au pus
stăpânire
pentru o mie şi mai bine de ani


deasupra lor
doar o frunză obosită de viaţă
îşi cădelniţează căderea
prin fumul gros de ţigară



Poporul a cerut


poporul a cerut linişte
şi s-a făcut linişte
n-a mai scos nimeni o vorbă
n-a mai mişcat nimeni în front


înţelepciunea lui
slobozită din braţe vânjoase
a ştiut să aleagă


acum e mândru şi împlinit
voinţa lui de fier
pe el lui însuşi
întreg l-a redat
poporul a cerut linişte
şi s-a făcut linişte



Fructe de pădure


prin pieţe ţigăncile
vând fructe de pădure
un leu cornetul doi lei paharul
de plastic
ce repede ajunge natura la noi
şi ce ieftin se vinde


ar trebui să cumpărăm toţi
să-ncurajăm producţia
generosului nostru pământ
fructe de câmpie de deal şi de munte
fructe din toate formele
de relief


fructe din iarba tăvălită de şerpi
fructe cu gust de copită speriată
fructe pudrate lângă drumuri de ţară
fructe din piatră seacă



În sfârşit


în sfârşit a ajuns
cu ultimile puteri
a înfipt steagul
pe cel mai înalt vârf


s-a bucurat
şi-a dat jos poverile
a făcut privirile roată
şi-a mângâiat barba
rasă de cristalul luminii


apoi vântul l-a rostogolit
ca pe un grăunte
de gheaţă.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul