Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Bătrānul şi Marea

        Horia Gārbea

Poetul Toma George Maiorescu ne surīde de pe coperta īntīi a recentului său volum Geopoeme rătăcitoare, halte şi momente pe oceane şi continente (Editura Hasefer) de sub o şapcă de ofiţer de marină, pe deasupra epoleţilor corespunzători, un tīnăr enigmatic cu barbă de lup-de-mare. Pe coperta a patra īl vedem pe autor pe puntea unui vas de război şi, īntr-un medalion, fotografia sa mai recentă, īn pragul vīrstei frumoase de 85 de ani, pe care o va īmplini īn curīnd. Din nou are un zīmbet uşor misterios. Īl regăsesc aşa cum l-am īntīlnit de curīnd la Vila Scriitorilor de la Neptun, unde ne revedem an de an la sfīrşitul lui august, cīnd gutuile de la Cireşica īncep să prindă culoare, īnsoţit de neobositul caniche Blacky, cel care a īnfruntat cu curaj un urs. Se vede limpede că lui Toma George Maiorescu īi place marea, este „un marinar fără corabie”, cum zice īntr-un poem. Toate poemele acestei cărţi sīnt pline de „oraşe care īncep cu marea” precum Haparanda, orăşelul suedez, de „īnaintări de nave”, vietăţi marine (lei de mare, delfini, rechini şi alţi peşti) şi cei care le pescuiesc ca īn Hemingway.
Fără īndoială, lui Toma George Maiorescu i-ar fi plăcut să aibă o corabie sau măcar un iaht, ca ilustrul american, ori o barcă de pescuit ca personajul aceluia. Cum, din cīte se pare, acest lucru nu a fost posibil, scriitorul şi-a construit singura corabie la īndemīnă, cu avantajul că este şi căpitan absolut, primul pe punte după Dumnezeu, şi echipaj sieşi. Aţi ghicit că e vorba despre poezie, căreia īi īntinde pīnzele, nu puţine, pīnă şi īn somn (are un text despre lecturile din somn). Sīnt peste o sută īn acest volum masiv, o antologie a poeziilor „de călătorie” scrise vreme de peste 60 de ani, una fiind datată şi localizată: Moscova 1952.
O altă īnsuşire a bastimentului virtual al lui Toma George Maiorescu este aceea, deloc de neglijat, că el pluteşte şi pe uscat, īncīt navigatorul poate evoca şi oraşe nemaritime (Sofia, Plovdiv, Budapesta, Praga) sau ţinuturi aride de-a dreptul precum Pampasul. Se īntīmplă s㠄tīnjească după maluri de gresie”. Uneori, marinarul devine de apă dulce, urmīnd Canalul Kiel sau Volga. Dar tot marea e iubirea lui, cīnd merge „din fiord īn fior spre magicul cerc”, cel Polar, desigur. Un text de numai două versuri defineşte Mediterana: „Pe un cer fluid răsturnat/ etrava sparge sticle de şampanie”.
Citindu-l pe Toma George Maiorescu, te cuprinde pofta de a te īmbarca pentru orice destinaţie, fie şi pe vasul cu nume prozaic „Vatra Dornei” – 4.500 de tone −, cel care l-a dus pe poetul nostru pe urmele lui Vasco da Gama.
Lucru sigur, călătorind pe toate continentele, cum puţini ajung s-o facă, Toma George Maiorescu a găsit de fiecare dată līna de aur, mai exact şi-a dat seama că o poartă cu el īn fiecare moment, aceasta fiind propria lui inspiraţie. Īn fiecare peisaj nou a rodit un gīnd liric, reflecţia luīnd automat forma poeziei, precum fluidul. Nu-i de mirare deci că poetului īi place elementul fluid, apa, īn magica ei formă a oceanului.
O altă obsesie vizibilă īn geopoemele lui Toma George Maiorescu este „echinoxul”, şi anume cel de toamnă, punctul de echilibru simbolic, tradus la om prin „vīrsta bărbăţiei depline”. El zice că: „Furtuna echinoxului de toamnă/ vuieşte īn catarge şi īn noi”. Echinoxul este şi semn de cumpănă, prin el se intră īn Balanţă, dar şi generator de furtuni īn apropierea inevitabilă a iernii. Poetul caută să īmbine īn versurile sale universul hibernal care nu-i displace (e născut pe 8 decembrie) cu focul zodiei sale de Săgetător şi pe acesta cu apa, realizīnd necesara cumpănire, liniştirea tangajului.
De-a lungul unei existenţe bogate īn călătorii şi īn impresii de pe oceane şi continente, unele greu accesibile chiar şi cu gīndul oamenilor obişnuiţi, poetul a căutat de fiecare dată să comprime īn cīteva versuri, ca īntr-un flacon cu esenţă, simţirea sa liberă, să oprească şi gīndul, şi timpul, amīndouă de neoprit. Instantaneele sale nu au atīt culoarea pastelului, cīt căutarea liantului abstract īntre eul liric şi natură, textele cuprind mai puţină observaţie şi mai multă reflecţie.
Privind natura, lumea, oceanul, peisajul urban „la marginea munţilor şi a mării”, poetul se priveşte şi se reflectă pe sine şi ceea ce descoperim īn carte nu sīnt peisajele exotice sau comune, ci, īn primul rīnd, pe autor.
Īi doresc īn īncheiere − cu o mică, neīnsemnată anticipaţie, căci nu īnseamnă mare lucru trei luni la o durată de 85 de ani – mulţi ani şi, neapărat, vīnt dinspre pupa pe oceanele reale şi imaginare.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul