Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Sunt o babă comunistă, o ecranizare care promitea

        Călin Stănculescu

Īntālnirea lui Stere Gulea, un bun cunoscător al legilor ecranizării, dovadă fiind majoritatea filmografiei, cu unul dintre cele mai cunoscute romane ale tinerilor scriitori anunţa o posibilă īmplinire filmică. Atuurile nu erau de neglijat − coerenţa şi autenticitatea psihologică a romanului, personaje bine conturate, apoi apelul la doi dintre participanţii din echipa celui mai bun film semnat de regizor − operatorul Vivi Drăgan Vasile şi excelenta actriţă Luminiţa Gheorghiu din Moromeţii, dar se pare că au funcţionat cu rateuri.
Emilia şi soţul ei, Ţucu, se pregătesc să-şi īntāmpine fiica, Alice, stabilită īn Canada, care aşteaptă un copil, dar are şi serioase probleme, printre care datoria şi ratele la bancă nu sunt de neglijat. Revederea, agrementată de prezenţa soţului străin, repede ameţit de specificul alcoolic romānesc, declanşează procesul de analiză a trecutului, nostalgic pentru mamă, frustrant pentru fiică. Planurile trecutului sunt apăsat subliniate īn imagine, voiajul temporal fiind populat de activiştii şi securiştii epocii. Iluziile trecutului sunt parcă spulberate īn proza lui Dan Lungu, dar īn film Emilia continuă să creadă īn resuscitarea timpului printr-un proiect de animare a fostei secţii din fabrica īn care lucrase. Solidaritatea familială este subliniată prin sacrificiul renunţării la modestul apartament de bloc, dar reīntoarcerea la rădăcinile rurale este concluzia unei īnfrāngeri existenţiale pe toate planurile.
Dacă romanul nu ar fi fost modificat, populat cu noi personaje, vezi Maricica, femeia fără adăpost, cu rolul mai substanţial dedicat Aliciei, de altfel, magistral jucată de Ana Ularu, poate mesajul condamnării nostalgiei de orice culoare ar fi funcţionat credibil.
Reuşitele filmului sunt, fără īndoială, partiturile actorilor, un Marian Rālea, Ţucu, bonom, cu simţul umorului, o Luminiţa Gheorghiu expresivă şi atentă la gesturi revelatorii, cum ar fi acea referinţă la domnul Lăzărescu, surprinsă īn privirea cu care urmăreşte o Salvare, Anca Sigartău, Sanda, sora Emiliei, sau Valeria Seciu, doamna Stroescu, care contrabalansează opţiunile Emiliei prin evocarea unei existenţe frānte de comunism.
Sunt o babă comunistă rămāne īn filmografia cineastului cea mai bună realizare de după 1989. Dar aşteptările faţă de autorul Moromeţilor, faţă de cel ce a debutat exploziv cu Iarba verde de acasă, după proza lui Sorin Titel, sunt pe undeva  neconfirmate, īn ciuda faptului că regizorul, după propriile mărturisiri, a scris de cinci ori dialogurile.
Cāteva recomandări pentru luna viitoare, şi anume: două premiere romāneşti − Roxanne de Vali Hotea, debut, cu participare la Locarno şi cu Diana Dumbravă şi Șerban Pavlu, şi Cāinele japonez, regia Cristian Tudor Jurgiu, cu Victor Rebengiuc, o dramă de familie −, dar şi Malavita, regia Luc Besson, cu Robert De Niro şi Michelle Pfeiffer, īntr-un captivant film poliţist, Don Jon, regia Joseph Gordon-Levitt, cu Julianne Moore, o parafrază a mitului celebru, Gravity de Alfonso Cuaron, cu Sandra Bullock şi George Clooney, un thriller SF, dar şi debutul īn regie al actorului Keanu Reeves, Ucigaş cu suflet pur, un nou thriller.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul