Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Urbogonie şi Utopie īn Vavilon

        Horia Gārbea

Prozatorul şi jurnalistul Gheorghe Săsărman este unul dintre seniorii genului SF īn Romānia. Născut īn 1941, absolvent de Arhitectură şi doctor īn această disciplină din 1978, Gheorghe Săsărman a emigrat īn Germania īn 1983. A continuat să scrie şi să publice īn genul său predilect, iar după 1990 volumele sale au apărut din nou şi īn Romānia, avīnd succes şi aducīndu-i autorului, īntre altele, Premiul „Ion Hobana” pentru īntreaga operă īn anul 2012.
Editura Nemira a reeditat recent volumul de debut al lui Gheorghe Săsărman, Cuadratura cercului, fals tratat de urbogonie, aproape simultan cu traducerea cărţii īn SUA. Īn patria SF-ului, ca să zicem aşa, cartea lui Gheorghe Săsărman a fost tradusă de celebra autoare Ursula K. Le Guin.
Pe bună dreptate, pe coperta a IV-a a ediţiei Nemira, M. Iovănel observă că evenimentul este excepţional: „e ca şi cum am afla că Thomas Pynchon īl traduce pe Cărtărescu”. E clar că venerabila şi īmpovărata de premii Ursula K. Le Guin (născută īn 1929, cinci premii Locus, patru Nebula şi două Hugo) nu a īnvăţat romāneşte ca să īl traducă pe Gh. Săsărman, a tradus prin intermediul altei limbi (franceza sau spaniola), dar faptul rămīne cu totul remarcabil.
Revenind la autorul romān, el a debutat īn 1969 cu volumul de povestiri Oracolul. Apărut ulterior, īn 1975, volumul Cuadratura cercului a fost drastic cenzurat. E bine că a apărut totuşi, īnclin să cred că numai trei ani mai tīrziu lucrul acesta nu ar mai fi fost posibil. Pentru că, aşa cum ştim, „primul urbanist” al Romāniei a fost apucat, după cutremurul din 1977, de un delir arhitectonic menit să şteargă diferenţele dintre sat şi oraş, bloc şi vilă, WC şi hazna, iar bisericile şi clădirile mai opulente să le şteargă pur şi simplu de pe faţa pămīntului. Īn atari condiţii, orice altă utopie urbanistică ar fi fost rasă ca o simplă casă din Uranus.
Deci Cuadratura cercului a avut ghinion, dar şi noroc. Un alt noroc este modul de scriere fragmentar al volumului, īn capitole autonome, vizīnd cīte un oraş imaginar, astfel că eliminarea unor secvenţe nu dăunează grav īntregului sau măcar trece neobservată.
Ediţia de la Nemira este redată īn forma integrală, cu piesele scoase aşezate la locurile lor. Se adaugă şi prefaţa semnată de Mariano Martin Rodriguez, veritabil studiu de peste 60 de pagini, ca şi vinietele de autor ce īnsoţesc fiecare „monografie” a oraşelor imaginate.
Volumul cuprinde un număr de Geoficţiuni urbane, fiind similar īntr-un fel, dar numai īntr-unul exterior, celebrului Oraşele invizibile de Italo Calvino. Cartea marelui scriitor italian a apărut īn 1972, cu trei ani īnainte de cea a lui Săsărman, care nu a cunoscut-o, prima ediţie romānească avea să apară abia īn 1979. De altfel, 1975 a fost anul apariţiei, dar de la finalizarea volumului trecuseră patru ani de luptă cu cenzura şi sistemul editorial, autorul īnsuşi, īn substanţiala postfaţă īn care „priveşte īn urmă”, datează īncheierea sa īn iunie 1971.
La Italo Calvino, există o poveste care uneşte capitolele: Marco Polo īi povesteşte lui Kubilai Khan despre oraşele imperiului său, pe care acesta nu are timp să le viziteze şi, de fapt, construieşte utopii: oraşele, cu nume de femei, sīnt imaginare. La Gh. Săsărman, povestea-liant lipseşte, iar viziunea autorului, deşi nu e lipsită de un sens moral, este una arhitectonică sau urbanistică īn sensul cel mai strict. Īn vreme ce la Italo Calvino „oraşele” sīnt evanescente, la autorul romān miza şi interesul poveştilor e tocmai aparenta lor concreteţe dusă pīnă la realizarea vinietelor ca un fel de „schiţe” ale cetăţilor imaginate. E interesant că tocmai īn realizarea acestor desene, alb-negre, fără nuanţe de gri, toate īnscrise īntr-un pătrat, simbolul terestrului, concretul din cuvinte se dizolvă plastic, se abstractizează.
Din acest punct de vedere, cartea lui Gheorghe Săsărman este una unică, pentru că ilustraţia e intrinsecă textului. Volumul este un amestec foarte subtil de rigoare şi fantazare, după cum este unul de arhitectură/urbanism şi morală. Fragmentele lui Săsărman constituie la un loc o utopie semnificativă. Sau o distopie, căci ajunge pīnă la non-oraş, ca să zicem aşa, oraşul Arca fiind lipsit de text şi avīnd ca vinietă un pătrat negru. Există chiar şi un oraş numit explicit Utopia, „hexagonal, simetric şi sclipitor de curat”, dar īn care locuitorii şi lucrurile lor sīnt nemişcate, īngheţate īntr-o poziţie fixă. Oraşele trăiesc sau sīnt surprinse de autor īn epoci diferite, de la cea a călătoriilor ecvestre la cea a navelor cosmice uriaşe, rătăcind prin spaţiu.
Normal, primul oraş descris e Vavilonul, Oraşul-Babel de forma unui zigurat. Īn volumul lui Săsărman se simte un aer borgesian cu răceala sa clasicistă. Īn citata postfaţă, autorul recunoaşte, la rīndul său, influenţa lui Borges, cu toate că, la data respectivă, citise doar cīteva povestiri apărute īn revista Secolul 20. Sensul global, unitatea diversităţilor, al volumului Cuadratura cercului se constituie din fragmente bine īnchegate fiecare, cele mai multe memorabile.
Dincolo de carte īn sine, apare instructivă relatarea de către autor a īmprejurărilor īn care volumul a putut ajunge să fie publicat īn SUA īntr-o traducere a unei autoare atīt de prestigioase, o şansă la un milion poate, ceea ce ne dă o imagine a modului extrem de complicat īn care un autor dintr-o literatură mică, fie el chiar trăitor īn Occidentul european şi tradus anterior īn germană, franceză şi spaniolă, poate ajunge pe piaţa americană.
Nu īncetez să sper că, depăşind obsesia Nobelului sau chiar menţinīnd-o, vom vedea īntr-o zi un mare premiu internaţional pentru SF şi Fanatasy īn posesia unui autor romān.
Să ne bucurăm deocamdată, īnainte de orice, de textele excelente ale lui Gheorghe Săsărman.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul